Ce a spus vulpea?

Capitolul 6

De-a lungul timpului, îi suportasem lui Seju toate porcăriile, indiferent că era vorba de crize de nervi, de gelozie, sau mai știu eu ce.
Dar nervii mei ajunseseră la limită, atunci când mi se terminase programul mai târziu, mersesem la o florărie și îi cumpărasem un buchet de orhidee, apoi m-am urcat în mașină și pornisem spre casa ei, pentru a-i face o surpriză, dar ea fusese cea care îmi făcuse o surpriză, fiind în pat, cu altul.
Îmi pică buchetul pe jos și încep să tremur.
—Ce mama dracului se întâmplă aici?!urlu, trântind ușa camerei.
Tresar amândoi și Seju se freacă la ochi, confuză.
—Jeffrey?spune, abia perceptibil, apoi se uită la bărbatul de lângă ea.
—Cine mama dracului e ăsta?!continui, începând să tremur.
Tipul se ridică din pat, amețit și frecându-se la ochi.
—Cine sunt eu?!Cine ești tu?!se răsteşte la mine.
Seju își înfăşoară cearşaful în jurul corpului și abia se ridică din pat.
—Cred că e timpul să pleci, zice Seju, cu jumătate de gură.
Începuseră să îi curgă lacrimi și tremura.
—Yamato, am zis că e timpul să pleci, repetă Seju, frecându-se la ochi.
—Fie, cum zici tu, mormăie, luându-şi boxerii de la marginea patului pe el și culegându-și restul de haine care erau împrăştiate prin toată camera.
Înainte să iasă, se împinge în mine, cu un zâmbet cretin pe față.
—Ce dracului a fost asta, Seju?!mă răstesc la ea, luând buchetul de flori de pe jos și aruncându-l în alt colț din cameră.
— Pot să explic, jur, spune, dând drumul cearșafului și venind spre mine, dar mă trag.
—Cine mama dracului era ăla?!Și ce caută cu tine în pat?!urlu, dând cu pumnul în perete.
—Un barman. Am fost în oraș, am băut puțin cam mult și el a insistat să mă aducă acasă, după a intrat și a început să mă sărute. N-a fost vina mea, jur.
—Puteai să îl dai dracului afară, Seju!
Îmi simțeam fiecare bătaie a inimii până în gât și tremuram de nervi. Voiam să nu se mai apropie de mine și să nu mă mai ia în brațe și să nu mai plângă doar cu scopul de a mă impresiona. Pur și simplu mă călca pe nervi.
O împing de pe mine, oftând zgomotos.
—Ți-a plăcut, nu-i așa?!mă răstesc la ea.
Îmi pun mâinile în cap.
—Ți-a plăcut să te atingă altul, nu-i așa?!Să ți-o tragă altul!
Încep să transpir și simt cum câteva lacrimi mi se scurg pe obraz.

Strâng din pumni și intru în mașină, dând cu pumnii în volan, ignorând strigătele ei. Apăs pe accelerație cât de tare pot, conducând cu mult peste viteza legală și nu opresc la semafoarele care își schimbaseră culoarea în roșu.

Când ajung acasă, trântesc ușa apartamentului, mergând direct la mini-bar și deschizând o sticlă de whisky, pe care o dau gata în prima jumătate de oră.

Camera se învârtea cu mine, îmi era rău și plângeam aiurea după o tipă. Mă consideram bărbat, dar plângeam pentru o fată. Totuși, eram cu ea de aproape 3 ani jumătate. Îi suportasem toate prostiile. Aș fi acceptat să se despartă de mine, pentru că nu mă mai suporta. Dar să o găsesc în pat cu altul, când știa că am cheie de la casa ei, e deja prea mult.

M-a sunat toată noaptea și apelurile au continuat până la prânz, a doua zi. Nu îi răspunsesem, evident.

Noaptea, ieșisem în oraș. Fără să-mi dau seama ce fac, intrasem într-un club din centrul Tokyo-ului.Nu intenționam să mă îmbăt, sau ceva și mi se păruse la naiba de ciudat că după vreo 5 shot-uri de tequila, nu eram amețit, nici măcar puțin.

Lângă mine se pusese o fată, pe care o dusesem acasă. Prima fată cu care mă culcam, pe interes. Prima fată căreia i-o trăgeam, înafară de Seju.

O sunasem în seara aia și lăsasem apelul deschis, în timp ce i-o trăgeam tipei. Ea gemea și mă zgâria pe spate, în timp ce Seju asculta totul, prin telefon.

Nu aveam nici măcar pic de remușcări. Nu știu dacă e greșit sau nu, dar nu regretam asta. Voiam să se simtă la fel ca mine, când o găsisem cu altul în pat. Nu-mi păsa dacă o durea, pentru că nici ei nu i-a păsat de mine, cât timp i-o trăgea barmanul ăla, în locul meu.

Fata aia din club fusese prima, din câteva zeci. În fiecare seară veneam cu câte o fată acasă. Uneori o făceam cu aceeași fată, două seri la rând, dar foarte rar. Nu vorbisem cu Seju de vreo lună. Lucram în același loc, dar o ignoram complet.

Acela părea să fie sfârșitul nostru.

Asta până când venise la mine acasă, în miezul zilei, cu un cadou împachetat frumos. Nu o așteptam sau ceva.

I-aș fi închis ușa în nas, dacă aș fi fost un nesimțit desăvârșit, dar am tras din țigară și i-am făcut loc să intre, întrebând-o pe un ton neutru ce voia.

—Ți-am adus asta. Chiar îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat acum vreo două luni, spune, cu jumătate de gură, întinzându-mi pachetul și lăsând capul în jos.

Trag din țigară, luând pachetul cu ambele mâini și desfăcându-l. Înăuntru avea un tricou. Îl ridic, întorcându-l pe toate părțile, apoi îl bag înapoi în pachet și pachetul îl pun pe masă, întorcându-mă la Seju.

Se încordează, ferindu-se când vede că îmi ridic mâna. Credea că voiam să o lovesc. În schimb, o iau în brațe, oftând.

—Mulțumesc, spun, fiind cu capul în părul ei.

Mă strânge de bluză, începând să lăcrimeze.

—Ce s-a întâmplat?întreb, punându-mi mâinile pe umerii ei și fixând-o cu privirea.

—Nimic.Sunt doar fericită.

Apoi mă ia din nou în brațe, strângându-mă.

De atunci, începuserăm o prietenie cu beneficii. Tata îmi dăduse deja mie postul lui de câteva luni și încercam să mă acomodez cu ideea de a avea o firmă a mea. Era, totuși, greu să te obișnuiești cu faptul că, indiferent de ce ai face, ești obligat să conduci firma tatălui tău, indiferent dacă vrei sau nu.