Ce a spus vulpea?

Capitolul 10

Îmi ia câteva clipe să realizez ce se întâmpla: Sungji era deasupra mea și trăgea de cămașa mea, în timp ce mă săruta.
Voiam să o dau jos de pe mine. Nu voiam să profit de ea, dar partea lacomă din mine, partea care voia să aibă parte de sex, ori de câte ori se ivește o ocazie, nu îmi permitea să o dau la o parte. Eram atât de narcisist încât mă gândeam doar la nevoile mele. Poate ea bătuse și acum vorbea alcoolul din sângele ei.
Reușește să îmi desfacă nasturii de la cămașă, când, din senin, se ridică de pe mine, începând să râdă.
- Cred că am băut prea mult, totuși, spune, printre râsete.
Ridic o sprânceană, zâmbind ușor.
- Mă bucur că ți-ai dat seama ce și cum, înainte să faci vreo prostie, spun, sprijinindu-mă într-o mână.
- Totuși, nu m-ați oprit. De ce?
Oh, am revenit la "dumneavoastră" acum?
Mă panichez, așa că decid să dau vina pe băutura pe care o băusem, cu ceva timp în urmă.

- Presupun că și la mine tot alcoolul e de vină, mormăi, frecându-mă la ceafă, rânjind.
Se dă jos din pat, ieșind din cameră.
- Stai! Eu...unde dorm? strig după ea, când voia să închidă ușa.
- Puteți dormi aici. Eu o să dorm în camera fratelui meu, răspunde, zâmbind strâmb, apoi iese din cameră.
Era vreo 3 dimineața când, în sfârșit, reușesc să adorm. Eram doar înr-o pereche de boxeri și strângeam plapuma cu care eram învelit, de parcă viața mea ar depinde de ea.
Totul în camera asta mirosea ca ea, lucru care mă facea să mă simt și mai inconfortabil. Oare așa se simțise și ea, atunci când dormise la mine? Neliniștită? Tulburată? Speriată? Emoționată?
Îmi muşcam buzele, uitându-mă pe tavan. Pur și simplu gândul că singurul lucru care ne desparte e un perete, mă făcea și mai emoționat, chiar dacă n-aveam de ce.
La 11am sunt trezit brusc din somn de telefon. Eram amețit și mă durea capul și nu îmi aduc aminte mai nimic din seara precedentă. Îmi ia ceva timp să realizez că nu eram la mine acasă, iar când observ că nu aveam nimic pe mine, decât niște boxeri, primul lucru care îmi vine în minte este faptul că poate iar am ajuns cu vreo fată în pat și că acum eram la ea acasă.
Mă ridic în fund, ținându-mă cu mâinile de cap, ducându-mă la marginea patului.
Îmi găsesc hainele, o cămașă, albă și niște pantaloni de stofă, pe un scaun din cameră.
Deschid ușa de la cameră ușor, abia putând să merg drept câțiva pași, fără să mă împiedic în propriile picioare.
În spatele ușii se afla un hol, care era despărțit de o bucătărie, printr-o ușă glisantă, care era pe jumătate deschisă. În bucătărie se afla o siluetă blondă, cu ten deschis și înaltă de vreo 1.70, presupun. Peste câteva clipe, când păşesc, timid, în încăpere, aflu că acea siluetă este, de fapt, Sungji.

- Eu... Ăă... 'Neața, mă bâlbâi.

- Bună dimineața, domnule Summers, răspunde, zâmbind.

-Am... făcut ceva.... aseară....? continui, frecându-mă la ceafă.
Jur că nu mai știu nimic de seara trecută, așa că posibilitatea de a mă fi culcat cu ea era destul de mare.

- Nu. M-ați adus aseară de la petrecere cu mașina și ați băut cam mult, așa că nu ați putut merge până acasă la dumneavoastră. M-am oferit să vă las să dormiți la mine, atâta timp cât fratele meu și soția lui sunt plecați pentru câteva zile din țară. Am dormit în camere separate.
Zâmbește, luând o gură din cana de cafea din fața ei. De ce îmi zâmbea mai mereu când vorbeam? Era felul ei de a flirta subtil, sau pur și simplu încerca să fie drăguță cu mine?
-Doriți să vă fac o cafea? continuă.

Mă așez pe scaunul din fața ei, luându-mi capul în mâini. Îmi era rău. Mă durea capul îngrozitor. Simțeam că tot alcoolul pe care îl băusem în seara trecut- pentru că alt motiv pentru faptul că nu îmi amintesc absolut nimic de atunci- se lupta să iasă din mine, simțindu-l până în gât.
- Sunt Okay. Cred că o să ies în oraș, să îmi iau o limonadă, fără zahăr, ca să mă simt mai bine și după plec acasă.
Mă ridic de pe scaun, uitându-mă la ea.
- Mulțumesc. Pentru că... m-ai lăsat să stau aici, peste noapte.
Îi zâmbesc larg, iar ea se ridică de pe scaun.
- Pot să... vă însoțesc? întreabă, sfioasă.
Își ferește privirea, uitându-se oriunde, numai în ochii mei nu.
Nu știu ce trezea fata asta în mine, dar dacă ar trebui să scriu o compunere, ceva, despre ce simt pentru ea, pur și simplu m-aș bloca. Nu mi-aş găsi cuvintele potrivite. Mă face să trec prin tot felul de stări, de la bucurie, când sunt cu ea și după aceea, brusc, la tristețe, când nu sunt cu ea. Nu am simțit așa ceva pentru nicio fată, ori femeie, de foarte mult timp. E prima fată cu care mi-ar face plăcere să îmi petrec timpul, povestind despre diferite subiecte, de la artă și până la politică, în loc să fiu cu ea în pat. Aș putea petrece ore întregi, doar uitându-mă la ea, sorbind-o din priviri și tot nu mi s-ar părea că am admirat-o destul. Aș putea petrece zile și nopți întregi, scriind despre ea și tot aș avea impresia că mai am multe lucruri de spus.
Nu știu ce trezea în mine, dar îmi plăcea. Mă făcea să mă simt diferit față de toate tipele care mi-au trecut prin pat și asta iubeam cel mai mult la ea.
- Domnule Summers?
Scutur din cap de câteva ori, pentru a reveni la realitate. Eram atât de distras de propriile gânduri, încât uitasem că este și ea aici, cu mine.
Ridic din umeri.
- Dacă vrei, poți veni. Nu vreau să crezi că te oblig, sau ceva.
- Dacă mă obligați, posibil că aș fi găsit o scuză pentru care nu aș fi venit.
Îmi zâmbește cu subînțeles, lucru care mă face să roşesc, simțind cum începe să îmi crească pulsul. La naiba, tipa asta mă emoționa atât de tare. Chiar și cele mai neînsemnat acțiuni ale ei mă făceau să simt că o iau razna, pur și simplu.
- Deci... mergem? întreb.
Ea deja era îmbrăcată în haine de oraș, chiar dacă era acasă și nu cred că plănuia să meargă pe undeva, având în vedere faptul că are liber azi.
Jeffrey, ce Dumnezeu... Dacă și-a petrecut timpul cu tine, în ultima perioadă, nu înseamnă că nu are planuri, ori prieteni. Poate pur și simplu a ales să petreacă timpul cu tine, pentru că nu a avut în perioada aceea alte planuri, dar asta nu înseamnă că nu are prieteni.
Conştiința mea mă trezește la realitate, făcându-mă să realizez cât de egoist puteam fi uneori. Dacă ea stătea cu mine, înseamnă că așa voia. Înseamnă că posibil a luat o scurtă pauză de la prietenii ei, doar ca să stea cu mine. Dacă nu venea la serviciu, nu însemna că nu avea viață socială, înafara programului de muncă. Eram atât de egoist încât credeam că eu eram singurul ei apropiat, singura persoană la care ar veni, dacă ar avea vreo problemă. Am uitat că nu e ca alte fete. Am uitat că, dacă celelalte veneau la mine, pentru că voiau doar să mă aibă în pat, pentru o noapte, ori o săptămână, sau mai știu eu cât, ea venea la mine pentru că poate îi plăcea compania mea și nu mă refer la companie sexuală, ci la conversații, ori pur și simplu să mă știe în preajma ei. Eram atât de egoist și atât de obișnuit cu tipele ușuratice, care, după primele ore, își deschideau picioarele, încât îmi era greu să mă obișnuiesc cu ideea că există și fete cuminți, care vor să le intri în suflet, să le faci să se simtă dorite pentru mai mult, decât o noapte.