Ce a spus vulpea?

Capitolul 4

Chung Kim este un vechi prieten de familie, un angrosist (intermediar între producător și detailist) și oarecum dădaca mea, atunci când tata nu era acasă, când eram mic.
Mă uit la Choi-Gun câteva clipe, apoi realizez că o fixa pe Seju cu privirea și aproape mă pufneşte râsul. Pariu că își imagina chestii.
Îl împing din dreptul ușii, apoi îl întreb unde era Kim.
-La parter, domnule.
Îi fac semn să plece, apoi mă întorc spre Seju.
-Dacă are treabă și cu tine, te anunț. Dar acum, merg doar eu.
Strâmbă din nas și iese împreună cu mine, doar că ea intră în biroul ei, care era lângă al meu, iar eu iau liflul până la parter, unde mă aștepta bătrânul. Are vreo 50 de ani totuși, ce naiba.
-Mă întrebam când o să apari. Îl trimisesem pe puştiul ăla după tine acum o jumătate de oră, începe, vrând să îmi strângă mâna, dar refuz.
-Am și alte treburi. Te-a trimis tata, sau ce cauți aici?
Se dă un pas în spate, uitându-se la mine, confuz.
-Nu. De ce ai crede asta?
-Mereu vii aici când te pune tata. În fine, ce vrei?
-Nu ne-am văzut de ceva vreme. Pur și simplu voiam să văd cum îți merge.
Desigur, cum să nu.
Îmi scot pachetul de țigări din buzunarul pantalonilor și ies afară, împreună cu Chung, aprinzându-mi o țigară și trăgând fumul înnecăcios în plămâni, apoi dându-l afară.
-Credeam că am căzut de comun acord că n-o să mai fumezi. Starea ta de sănătate e ș-aşa destul de şubredă, începe, vrând să îmi ia țigara din mână, dar mă trag.
-Nu mai fumez așa mult, nu îți face griji fără motiv.
Trag încă un fum, de data asta înnecându-mă.
-S-Sungji, mă bâlbâi, scrumându-mă pe mână.
-Programul meu s-a terminat, domnule Summers. Voiam să vă urez o zi plăcută.
Dă să plece, dar o prind de mână.
-Stai!Eu...mă întrebam dacă nu cumva ai vrea...să te scot în oraș?După o zi lungă de muncă, desigur.
Mă scaprin la ceafă, începând să transpir.
-Desigur.
Scot cheile mașinii din buzunar și i le arunc.
-Știi care e mașina, corect?Așteaptă-mă înăuntru. Merg să îmi iau niște chestii din birou și vin.
După ce Sungji pornește spre mașina mea, Chung se întoarce spre mine, nedumerit.
-E iubita ta?întreabă.
-Nu, e tot ce îi răspund, dând să plec.
-Dar îți place de ea.
-Nu văd de ce ar fi asta problema ta.
Intru în clădire și aproape că mă izbesc de Seju.
-Vrea să vorbească cu mine?întreabă.
-Nu. Tocmai a plecat.
Îmi fac loc pe lângă ea, intrând în biroul meu și cotrobăind prin sertar după niște acte, apoi ies, grăbindu-mă spre ieșire.
-Unde Dumnezeu pleci?Programul tău nu s-a terminat încă.
Se ține după mine până aproape de mașină și când vede că e deschisă și lângă ea e Sungji, începe să tremure.
-Pleci cu ea?întreabă.
Abia se mai ținea pe picioare și voiam să o calmez, cumva.
-Calmează-te și nu face o scenă tocmai acum. Vorbim mâine, zic, luând cheile de la Sungji și băgându-le în contact.
Apăs accelerația și mă uit la Seju, care stătea încă în parcare și se uita la noi. Se abținea să nu înceapă să plângă.
-Aveți vreo relație cu domnișoara Baek?întreabă Sungji, când opresc la un semafor.
Strâng volanul și simt cum brusc începe să îmi fie extrem de cald.
-Nu, răspund, scurt, schimbând viteza și apăsând accelerație când semaforul se schimbă în verde.
-Atunci de ce mereu se ține după dumneavoastră?
-Nu crezi că pui prea multe întrebări, domnișoară Ju?
Își lasă capul în jos, oftând și încep să mă simt vinovat. Mereu când sunt cu ea, trebuie să mă port ca un nesimțit, chiar dacă nu intenționez.
Iau mâna de pe schimbătorul de viteze și o pun pe coapsa ei.
-Scuze. Ca să mă revanşez că-s așa un măgar, o să te las pe tine să alegi unde mergem.Plătesc eu.
Își pune mâna peste a mea și îmi spune despre un restaurant care era la câteva străzi distanță.
Hii guys. Știu că acest capitol e scurt și plictisitor și toate cele, dar sper să vă placă totuși.😂