Ce a spus vulpea?

Capitolul 11

Țin minte și acum ziua în care am fost obligat să îmi fac tatuajul, pentru a acoperi urmele dureroase ale trecutului, de parcă ar fi fost ieri, chiar dacă totul s-a întâmplat acum mai bine de 9 ani.
Începusem să vorbesc din nou cu Seju și voia să ne împăcăm. Jura pe viața ei că totul fusese o greșeală și că a fost o proastă, pentru că a cedat și l-a adus pe barmanul ăla acasă. Însă, oricâte scuze găsea, oricât de multe lucruri îmi promitea, pur și simplu nu mai puteam avea încredere în ea. Urmam aceeași rutină: ieșeam în oraș, cunoşteam câte o tipă, i-o puneam și după o lăsăm, iar când ficatul meu îmi dădea semnale de alarmă, cum că aș fi băut prea mult în ultimul timp, pur și simplu rămâneam acasă, iar din când în când mă culcam cu Seju. O aveam sub papuc, ce naiba, dar nu voiam să creadă că o folosesc. O respectam și dacă voia să ne petrecem o vacanță împreună, o luam cu mine, nu ca pe iubita mea, ci ca pe o simplă prietenă cu care mă culcam.
Însă, într-o zi, unul dintre frații ei, Minato, m-a întrebat dacă aveam planuri. În realitate, voiam să ies cu Seju și dacă ea era ocupată, să stau acasă, dar i-am acceptat oferta, chiar dacă nu prea îi suportam pe frații ei. Mai târziu, aveam să aflu că este posibil să mă facă să îi urăsc și mai mult. Pe Minato, cel puțin.
M-a dus la un bar care era la mai puțin de 5 kilometri de periferie. Mă simțeam ca într-o cocină în locul ăsta murdar. Mirosea a whisky ieftin, țigări, de asemenea, ieftine și era un loc întunecos și îmi dădea senzația de claustrofobie. Voiam să plec acasă, dar el insista să rămân și să beau cât vreau, căci face el cinste.
Până și berea era de calitate proastă, dar cum cretinul de lângă mine mă stresa să mai beau, n-am avut încotro. Serios, avea 35 de ani 1.90 și avea mai mult testosteron decât creier. Dintr-un pumn, ar putea să mă lase lat și chiar mă întrebam cum o fată ca Seju a ajuns să fie soră cu așa o matahală proastă. E, totuși, singurul dintre frați care nu a ajuns nimic în viață, decât spălător de geamuri.
Mi-a dat din țigările lui care, spre surprinderea mea, erau țigări de calitate. Măcar la țigări avea gusturi.
După vreo 5 pahare de bere eram atât beat, încât abia mă țineam pe picioare, țigările fumate- aproape un pachet- făcând să îmi fie și mai rău.
- Haide, puștiule, te duc acasă, spune, într-un final.
Venisem aici cu mașina lui, un Mustang din 1970 și eram atât de beat încât nu observasem că o luasem pe un drum mărginaş, care nu ducea spre apartamentul meu, ci spre zona industrială a orașului. Mă gândeam că poate uitase unde stăteam, sau ceva.
În final, a oprit în dreptul unei fabrici vechi și părăsite.
- Nu cred că ăsta e apartamentul meu, frate, reușesc să bolborosesc.
- Știu și eu, nu sunt tâmpit. Acum ieși dracului din mașină, Summers. Avem niște conturi de reglat.
Își trânteşte portiera și o deschide pe a mea, trăgând de mine.
- O să înveți o lecție prețioasă în seara asta, puștiule, mârâie la mine.
Începuse, pentru prima oară în viața mea, să îmi fie frică de cineva. Frică de moarte. Voiam să îi dau un picior în boaşe, să îi fur cheile mașinii și să mă car de aici, dar nu era atât de ușor.
Când am intrat în fabrică, a scos din buzunarul blugilor largi și ponosiți, un briceag, punându-mi piedică.
Mă dau cu capul de podeaua din ciment și simt cum îmi revin în simțuri.
- O să înveți că nu e bine să te pui cu familia Baek, Jeffrey Summers. Mai ales cu Seju, mârâie.
Îmi taie mâneca tricoului cu cuțitul, apoi începe să îmi sfredelească pielea. Încercam să îl dau de pe mine, dar era uriaș, așa că încep să gem, iar gemetele s-au transformat imediat în urlete.
- Țipă cât vrei. Aici nu ne aude nimeni, continuă, zgâriindu-mi pielea, până la încheietură.
-Dacă vrei să mă omori, fii bărbat și fă-o odată! urlu la el, încercând să îl lovesc cu mâna cu care nu avea nicio treabă.
- Să te omor?
Râde.
- N-o să te omor. O să te fac să suferi. O să îți fac un mic cadou, care să îți amintească cât de mitocan ai fost, ca să îmi rănești sora.
Încetase să mai zgârie. Începuse să înfigă cuțitul ăla în carnea mea, în timp ce îi aluneca, de la umăr și până la încheietură. Nu îl băga atât de adânc. O făcea, astfel încât să îmi lase o cicatrice.
- Ești un psihopat, la dracu, Minato! urlu, dându-i un genunchi în coaste.
Geme, căzându-i cuțitul și dându-se jos de pe mine, pentru a-l recupera.
Mă ridic, cu greu, în picioare, ținându-mă strâns de mâna care îmi sângera și care ma durea îngrozitor.
Ajung la briceag înaintea lui, iar când pune mâna pe el, îl calc, zdrobindu-i oasele și apoi îi dau un picior în față, lucru care îl face să îi curgă sânge din nas.
Căzuse pe spate, ținându-se de nas, iar eu culeg briceagul de pe jos și cheile de la mașină, care îi căzuseră din buzunar.
Urc în mașină, scâncind de durere și dând cu pumnii în volan, băgând cheile în contact și apăsând accelerația cât pot de tare, aruncând briceagul pe geam.
Fără să îmi dau seama, opresc în fața casei lui Seju, chiar dacă era 3 dimineața și posibil dormea.
Trântesc portiera cât pot de tare, şchiopătând până la ușa de la intrare, strângându-mi mâna dreaptă, care era plină de sânge și care... ei bine, încă sângera.
Dau să bat la ușă, dar, când mi-am dat seama că poate nu e o idee așa bună, mă trezesc cu Seju în fața mea.
O încercau zeci, poate chiar sute de emoții. Se uita, terifiată, la mine.
- Ce Dumnezeu ți s-a întâmplat...? întreabă, cu jumătate de gură, invitându-mă înăuntru.