Sub clar de luna

                       - Buna , eu sunt Steven . Spuse el.

           Avea o voce usor groasa, dar placuta. Totusi ma privea intr-un mod ciudat si nu intelegeam de ce ma privea asa. Ma simteam destul de incomod. 

                     - Kate. Am spus simplu.

                   - Se pare ca Elisa nu te prea place. Scuze , dar nu prea e in apele ei.  Isi ceru el scuze, in locul ei. 

                    Se pare ca nu era deloc in apele ei , odata ce si-a trimis iubitul sa o reprezinte. Sau macar sa o scape de o reflexie rea. 

                        - Nu-i nimic. Am vrut doar sa stiu de tema. Am spus eu , incercand sa par cat mai indiferenta. 

                       Dar parea ca nu se lasa atat de usor, iar ceea ce spusese in continuare, ma uimi cu totul: 

                         - Nu cred ca motivul pentru care ai intrebat-o a fost tema. Nu?

                          - Ce vrei sa spui?

                          - De ce vroiai sa vorbesti cu ea?

                          - Pentru ca... dar ce te intereseaza pe tine? L-am luat eu l-a rost. 

                          - Poti sa ma intrebi pe mine ce ai vrut sa-i spui ei.  Spuse el , insistand si mai mult, facandu-ma sa-i spun ceea ce vroia sa auda. 

                        Si prin asta stiam ca am facut o greseala colosala. 

                           - Am vrut sa aflu mai multe despre Rayn. 

                           - Puteai sa ma-ntrebi direct pe mine. Ce vrei sa stii?

               Ei bine , asta era sansa mea. Pierd sau castig. Sau mai bine stau deoparte si nu ma mai bag. Era o voce mica in capul meu care imi spunea asta , dar era o voce mult mai mare care imi spunea sa o fac si ma rodea curiozitatea mult prea tare. Asa ca am riscat. 

                            - De ce m-a obligat sa ma urc cu el in masina?

                            - Pentru ca vroia sa te protejeze. 

                             - De ce sa ma protejeze?

                         - Uite ce e Kate , mai bine nu pune intrebari. Si mai bine , sa nu crezi ca suntem prieteni. Evita-ne. E spre binele tau. Spuse el dur, facandu-ma sa cred ca a fost o greseala sa-i spun si sa ma las pacalita. 

                          Iar ceea ce a spus mi se infipse ca un mic cutit in inima. 

                                - De ce?

                                - Nu conteaza. 

                                 - Sunteti ciudati. Imi scapa mie din gura si apoi am regretat ca am spus asta.

                                 - Bun , atunci evita-ne Katherine. 

                                 - Dar...