Sub clar de luna

                  Se-ntoarse cu spatele la mine si intra in bucatarie.Am vrut sa fug dar stiam ca ma va prinde. L-am urmat incet si  l-am gasit rezemat de perete si privind spre geam. Tremuram din toate incheieturile si ma simteam ca intr-un film de groaza. Si totusi, nu-mi venea sa cred ca e real , nu am crezut in viata mea in vampiri sau lucruri paranormale, iar acum vroiam doar sa cred ca e doar un cosmar. 

                              - De ce eu? L-am intrebat, incercand sa pastrez distanta. 

              Trebuia sa stiu de ce vorbeau numai cu mine. Ce aveam in plus de celalalte? Nu m-a intrebat nimeni daca vreau sa am o viata paranormala. Si nu , chiar nu vroiam. 

                           - Nu stiu. Erai altfel. Erai prea curioasa, dar nu credeam ca iti vei da seama atat de repede. 

                     Dar ce credea ca o sa fac, odata ce au intrat in viata mea atat de repede si au schimbato la fel de repede. Iar acum , imi dau seama ca mai bine stateam deoparte si nu cautam atat de multe informatii. Poate daca nu as mai fi stiut atat de multe, nu as mai fi fost implicata in asta.

                             - Mi-am dat seama de asta cand ai incercat sa vorbesti cu Elisa.

                             - Am vrut sa o intreb doar de tema.

                           - Nu ma minti. Stiu ce ai vrut sa faci. Doar ca nu ti-a iesit, ai enervat-o si mai mult.

                            - De ce e nervoasa pe mine?

                            - Intreab-o pe ea.

                 Nici gand. Pentru cateva minute nu mai spuse nimic. M-am asezat pe un scaun si mi-am strans genunchii la piept, privind si eu pe geam. Ma simteam ciudat , stand acolo cu el in aceeasi camera si stiind ca in orice clipa ar putea sa ma omoare. 

                      - Cu ce te hranesti? 

                     - Sange.

                    - Ce fel de sange? 

                   - Uman... sau de animale. 

                    - Uman?

            - Ai spus ca sunt un monstru , iar eu ti-am spus ca am fost. De ce? Pentru ca ma hraneam cu sangele oamenilor, ii omoram si ii secam de sange, de-asta eram un monstru. Sangele uman il luam de la spital, din donatii.

                     - Dar nu pentru asta ati fost creati? Sa beti sange uman?

                     - Ba da. Dar exista si exceptii , nu crezi?

                    - Imi pot da seama.

                    - Si noi am fost oameni. E oribil sa vezi cum cineva moare sub ochii tai , din vina ta.

              Avea dreptate, in toate privintele. Nu stiam ce sa mai spun si nici ce sa fac. Oricum ce puteam spune? Eram incuiata in casa cu un vampir. Si asta doar din vina mea, caci a trebuit sa incui usile. 

                      - De ce ti-e frica de mine? Spuse .

            Nu am raspuns. M-am ridicat de pe scaun si am mers catre geam. Afara ploua cu galeata si parca imi doream sa ma aflu si eu acolo. Sau oriunde altundeva decat aici.