Sub clar de luna

                  - Rayn... eu nu mai pot sta aici. Nu mai suport trebuie sa plec de aici!

                  - Si unde ai vrea sa mergi?

                  - Inapoi in Seattle. Mi-e dor de Steven , de Alyssa , de Kevin... Nu mai pot sta aici stiind ca o  fantoma imi bantuie casa.

                   - Si parintii tai?

                   - Sa vina si ei... 

                   - Unde sa venim? Inteba mama din pragul usii.

                   - Inapoi acasa. Eu nu mai suport sa stau aici ! 

                   - Bine. A spus mama.

                   - Serios? Mergem inapoi?

                   - Da. Ai dreptate Kate. Locul asta are ceva.

             Am zambit si m-am apucat sa-mi fac bagajele. A fost o greseala ca ne-am mutat aici. Abia astept sa plec , nu mai suport sa stau aici stiind ca o fantoma ma bantuie in propria mea casa. 

              A doua zi de dimineata deja eram in drum spre Seattle. Am ajuns cam pe la amiaza iar pana am despachetat totul era deja seara. I-am spus lui Rayn sa mearga sa-i cheme pe Steven , Alyssa , Kevin si ceilalti aici ca sa afle si ei. Aici ma simteam in siguranta , mult mai in siguranta ca acolo. Ma bucur ca am pleca si ca m-am intors din nou aici.

          Soneria suna si am coborat rapid jos. Am deschis usa si prima care ma imbratisa fu Sara , urmata de ceilalti.

                - O Doamne Kate , ce ma bucur sa te revad! Spuse ea. 

                - Usor Sara, tocmai am iesit din spital.

                - Spital? De ce ai fost in spital?  Ma intreba Estella imbratisandu-ma . Am tresarit la raceala corpului ei. 

                  - E... o poveste lunga pe care o sa v-o zic imediat. Hai intrati si luati loc. Am spus. 

          Au intrat cu totii in sufragerie si s-au asezat. M-am asezat si eu si am inceput sa le povestesc totul. Au ramas un pic uimiti de faptul ca sunt vrajitoare si ca exista fantome , dar apoi au inteles. 

                 - Stai putin. Chelsea? Sora lui Rayn? Spuse Steven evident socat.

                 - Da.. Am spus eu. 

                 - Crede-ma aici e chiar complicat. Mai e si razboiul cu varcolacii si... 

                 - Stiu. 

                 - Kate, trebuie sa aflam ce blestem. Spuse Hess.

                 - A spus sa-l intreb pe Rayn. Am zis eu privind-l pe Rayn care statea intr-un colt al camerei , aparent absent.

                  - Nu stiu nimic despre niciun blestem. Spuse el. 

                  - Kate trebuie sa faci cumva sa afli de la ea ceva...

                  - Poftim? NU! Eu nu vreau sa o vad! M-a terorizat ! Nu mai suport!

                  - Scumpo linisteste-te. Spuse Estella punandu-mi o mana pe spate.