Sub clar de luna

                 Urmatoarea zi m-am trezit putin cam ametita. Steven plecase si eram din nou singura. Mi-am pipait bandajul si am simtit o mica intepatura. M-am imbracat rapid si mi-am lasat parul desfacut. Am tras aer adanc, am inchis casa si am pornit spre scoala, tremurand putin si cu stomacul intors pe dos. Stiam ca Rayn o sa fie acolo, iar eu nu stiu daca o sa pot face fata.

               La scoala nu i-am mai vazut pe Steven, Elisa si Rayn. Oare ce s-a intamplat cu ei? Prima ora am avut matematica,dar nu am apucat sa facem mult din ora caci in clasa intra rapid un baiat din clasele mai mici, parand destul de speriat.

                            - Va rog sa ma scuzati dar a izbucnit un incendiu in laboratorul de chimie si trebuie sa fim evacuati.

                      Saptamana asta nu putea fi mai buna. 

                                   - Stati calmi! Striga profesoara.

                       Dar cine asculta? Toti se indreptau spre usa din ce in ce mai panicati. M-am ridicat si am facut la fel. Pe hol deja intra un fum negru si innecacios. Am incercat sa ajung cat mai repede la iesire.

                     Elevi tipau si pareau din ce in ce mai disperati. Cel mai rau lucru era ca eram la etajul al doilea al cladiri , deci era din ce in ce mai rau cand coboram. Am ajuns la scari si eram impinsa si lovita din toate partile. Cineva ma impinse mai tare si mi-am pierdut echilibrul. Am cazut jos pe scari dandu-mi cu capul de trepte. Durerea puse stapanire pe corpul meu si auzeam in vag, ca cineva imi striga numele. Apoi nu mi-am mai amintit nimic.

                           Am deschis incet ochii si am fost orbita de o lumina puternica asa ca i-am inchis la loc.

                               - Se trezeste. Spuse o voce.

                      Am mai incercat odata si l-am vazut pe Steven aplecat deasupra mea.Nu stiam unde eram si nici cum ajunsesem aici. Si totusi, de ce e el aici? Ei nu erau la scoala, sau cel putin asa imi aminteam. 

                                 - Cum te simti? Ma intreba.

                                 - Bine... am spus cu o voce ragusita.

                     Am incercat sa ma ridic dar simteam ca se invarteste camera cu mine. Am privit in jur si am vazut o camera mobilata destul de bine, dar arata ca o camera de spital.

                               - Unde sunt?

                               - La noi acasa.

                               - Ce? De ce?

                              - Pentru ca spitalul era plin. Nu-ti fa griji i-am anuntat pe parintii tai .

                              - Multumesc dar... Ryan...

                            - Rayn e sus . I-am interzis sa vina. Spuse un barbat brunet apropiindu-se de pat.

                 Era un barbat inalt, bine facut si nu parea trecut de treizeci si ceva de ani. Avea o privire agera dar totusi destul de blanda si parea un om calculat.