°Capitolul 7°

3 2 0
                                    

-Emil,  pot sa te rog ceva?
El da aprobator din cap.
-Omoara-ma, oricum nu mai am niciun rost aici,  macar ma duc la mama si la tata. Te rog fa-o.
  O frana brusca ne atrage atentia, iar Emil imi pune capul jos semn sa ma prefac ca dorm. Un barbat o ia pe fata ramasa in fata mea iar apoi inchide violent usa. Cat timp stam pe loc o bubuitura sparge geamul si intra cineva,  nu imi pot da seama cine e pentru ca sunt dezlegata de Emil si luata de 'salvatorul meu'. Ajung într-o maşină blindata, pentru ca gloantele nu sparg geamurile. Acolo la volan era Matei, in dreapta era Timeea si langa mine puteam ghici fără sa ma uit,  Dragos.
-Daaa!! Striga cei doi din fata in cor.
-Ce da? Spun rece si privind pe geam.
-Te-am salvat iubito. Spune cel de langa mine.
-Cu cine vorbesti? Eu nu sunt impreuna cu nimeni.
-Dar vei fi.
-Nu mai fi asa sigur.
Intorc capul pe geam si multe intrebari imi invadeaza mintea. Oare de ce m-a dezlegat Emil? Unde voia sa ma duca? Dar sirul de intrebari care ma invadau au fost intrerupte de o voce.
-Casiana, Casi, Cassiana!
-Da Timeea ce vrei?
-Sa imi raspunzi la o intrebare.
-Nu am chef acum.
-Nu mai e dupa tine.
-Ce ai patit?
-E clar ca nu mai gandesti lucid din cauza celor intamplate dar
asculta-ma. Emil face parte dintr-o corporatie, nu Dragos,  Emil a
omorat-o pe Alexandra, nu Dragos. Iar noi ti-am salvat viata. Intelegi?
-Chiar credeti ca pe mine ma intereseaza daca Dragos a facut ceva din astea? Tot il... ma opresc din instinct simtindu-ma atintita de oceanele lui. El observa pauza mea, as ca iei întoarce capul in partea opusă si dupa aceea o liniste nemaivazuta se lasa in masina.
-Opreste aici. Spune Drgaos suparat
-Nu am unde, mai e si politia in spatele nostru.
-Oh frate.
-Dragos... Spun eu in soapta astfel incat sa ma auda doar el.
-Ce vrei?
-Ce ai patit?
-Nimic.
-Cum nimic?
-Pur si simplu ma gandesc.
-La ce?
-Eii..
-La ce?
-La noi!  Tipa si atrage atentia celor doi din fata. Fericita?
-O intrebare. Care noi?
-Ei hai,  te credeam mai desteapta de atat.
-Multumesc mult, Timeea facem schimb? 
-Nu avem unde opri.
-Cassiana.spune rece Dragos si imi intinde telefonul meu.
-Mersi. Spun scurt apoi incep si scriu un mesaj .
C:'Sper ca nu ai uitat"
T:'Cum sa uit,  credeam ca tu ai uitat'
C:'Cum facem cu astia doi? '
T:'Lasa-ma pe mine'
C:'Sa te vad'
  In următoarele minute Matei a trebuit sa oprească altfel Timeea "ar fi vomitat" peste el,  in masina lui Dragos. Am oprit si ne-am uitat in jur. La câţiva metri o staţie de autobuz.
-Timeea,  uite! Spun si arat spre statie.
-Nu avem bani.
-Aici lasa-ma pe mine.
Ma indrept spre Dragos cu toate ca e suparat pe mine si nu stiu de ce.
-Iubii! El nu reactioneaza dacat atunci cand ma apropii si mai mult de el.
-Ma cheama Dragos,  încântat.
-Scuteste-ma.
-Ce vrei?
-Am nevoie de cativa bani. Imi imprumuti?
-Ce,  prietenei tale ii place sa se spele pe fata doar cu bani?
-Imi dai sau nu?
-Ia!Spune su imi întinde cateva bacnote.
-I-a stai putin. Eu din respect ma intorc.
-Da iubirea vietii mele.
-Dragos imi e numele.
-Da corect, Dragos. Da Dragos.
-Vin-o sa iti spun ceva in masina.
Eu, nedumerita ma duc, fara sa banuiesc ca ar avea tupeul sa ma incuie iar, dar asta a si facut,
spunându-mi ca nu il mai pacalesc din nou.
-Adu-o pe Timeea. Ii ordona Dragis lui Matei.
Intre timp imi vine o alta idee de-a mea, spectaculoasa pot spune. Na urc la volan,  cu toate ca nu stiu sa conduc,  apas acceleratia, Dragos cade pe jos pentru ca era sprijinit de masina ,iar eu amplific viteza din ce in ce mai mult,  pana la un moment dat cand........

^^Subtilități^^Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum