"The bad man..." (Volumul 2)

Capitolul 22 "De acord"

Kacie P.O.V
Ieri, dupa ce s-a intamplat chestia aia, stiti voi, m-am dus in casa unde ne-am continuat filmul iar dupa aceea ne-am jucat tot feluri de jocuri, de la sah pana la poker pe dezbracatelea. Glumesc. Sau poate nu. Ideea e ca intr-adevar ne-am distrat pe cinste. Ochii mi simt lipiti. Sunt obosita. Am si tot dreptul sa ma simt asa dupa ce am baut ieri cateva pahare de tequila. Eh, in fine, nu a fost o mare scofala. Imi deschid incetisor ochii obositi si il vad pe Christian fara tricou pe el dormind ca busteanul. Imediat ma ghemuiesc in bratele lui exact ca o pisicuta care cerseste atentie. Iar acum placerea mea este ca torsul pisicii. Imi pun capul pe pieptul lui si incep sa ma uit pe geam in gol. O lacrima mi se scurge fara sa stiu pe obraz. Este din cauza Anastasiei. Probabil nu sunt o mama atat de buna pe cat credeam la inceput. Cred ca am dezamagit-o. Nici nu imi inchipui cam cata durere are in sufletul ei micut pentru ca noi, parintii ei, nu suntem alaturi de ea. Probabil ca atunci cand va mai creste nu ma va ierta niciodata. Sunt o mama ingrozitoare. Ba nu. Ii promit ca voi rezolva problema cat mai repede. Trebuie. Trebuie ca ea sa fie in siguranta, sa-si petreaca copilaria asa cum este scris in viata fiecarui copil si sa creasca in pace si liniste. Imi ridic privirea spre chipul lui. La fel, nu stiu ce m-as face fara el in viata mea. Va jur! Este tot ce mi-am dorit vreodata. Ma intreb ce face gasca. Mi-ar prinde bine o plimbare pe hol pana in camerele lor. Ma ridic de pe cearceaful moale si pufos, imi incalt papuceii cu iepurasi si ma indrept mai intai spre Melissa si Elliot. Intru pe usa si ii gasesc dormind imbratisati. Aww mi-e drag de ei cand ii vad asa. Dupa ce ma holbez 5 minute la ei decid sa cobor jos in bucatarie unde imi pun un pic de cafea pentru a ma trezi total. Tocmai mi-a venit un gand nasol prin  minte. Nu il putem omori pe Zack. Nu suntem niste criminali,  suntem pur si simplu niste adulti, tot ce vrem e sa ne gasim  linistea, atat. Nu putem sta in inchisoare cu gandul ca nu o mai putem vedea pe Anastasia niciodata. Cred ca m-am lasat purtata de val prima data crezand ca daca il voi omori pe Zack totul va deveni roz bombon. M-am inselat, cu totii ne-am inselat in privinta asta. Adrenalina e de vina. Singura solutie e sa mergem la politie. Alta cale nu cred ca exista. Pana acum am facut pe eroii iar unii dintre noi nu au supravietuit, au murit pentru ce? Pentru un joc de al lui Zack? Nu este corect. Iau o  gura de cafea si incerc sa-mi revin.  Dupa vreo 15 minute aud cum prietenii mei elefanti coboara scarile si rad.

-Neata, ce e cu rasul asa de dimineata? Intreb curioasa.

-O doamne, incearca sa spuna Kira dar rasul aparent nu o lasa. Deci...zice si dupa se opreste si iar rade.

-Vezi sa nu te spargi de la atata ras. Ii spune Elliot.

-Asa, deci fii atenta. Reuseste Aiden intr-un final sa-mi zica. Am intrat in camera peste Melissa si Elliot cu niste baloane cu apa si cand am aruncat cu ele Elliot... s-a scapat. Imi zice Aiden inca razand de parca ar da sa moara.

-O, haide, a trecut. (Elliot)

-Nu si de pe cearceaf. (Melissa) Noi toti radem la afirmatia ei si pentru prima data parca am uitat de griji.

-O sa te razbuni tu Elliot odata. Ii soptesc facandu-i cu ochiul razand. Ce vreti sa mancam? Ii intreb uitandu-ma prin frigider.

-Ce vor muschii tai. Spune Christian coborand si el.

-Haha. Te amuzi pe faptul ca eu nu am muschi?

-Eh. Sopteste dand din umeri.

-Mai avem pizza de ieri.(Kira)

-E micul de jun perfect.(Aiden)

-Ei bine eu sunt de alta parere.  Le spun uitandu-ma la toti.

-Ce propui?

-Mergem la restaurant si mancam. Nu aici. Cred ca n-am mai fost cu totii la un restaurant inca de cand eram la liceu. Asa ca imbracati-va.

-Esti sigura iubito? Chiar dupa tot ce s-a intamplat? Ma intreaba imbratisandu-ma pe la spate.

-Foarte. Avem 15 minute la dispozitie.

-In 15 minute abea imi termin machiajul. Ce naiba?

-14! Tip urcand pe scari.

-E nebuna.(Melissa)

-Am auzit!

Ajunsa sus, deschis sifonierul de unde imi aleg un tricou alb cu scris colorat, un sacou albastru cu dungi albe plus pantalonii impreuna cu el si o pereche de tenesi mai clasici. Ma machiez cu nuante deschise iar parul il fac in genul wet look, acum nu stiu cat o sa-mi iasa dar merita incercat. Iubesc coafiura asta. Ma uit cateva minute in oglinda si cand intru in camera din nou il vad pe Christian fara tricou pe el. El ma observa cum eu il privesc. Amuzant.

-Ti-a fost dor? Intreaba ranjind.

-Sincer, da. De ce as minti? Scot cuvintele pe gura fugind in bratele lui. El isi curbeaza mainile pe talia mea sarutandu-ma parintesc pe cap. Imi apare un zambet pe chip atunci cand ii simt buzele. Dupa 1 minut stand impietriti, ne decidem sa coboram jos unde ii vedem si pe ceilalti asteptandu-ne cu mainile in san.

-Mai da ne cerem scuze ca nu suntem gata. Spune Elliot.

-Ce glumite pe tine. (Christian) Am avut si noi un moment.

-Ma abtin.(Mellisa)

-Si eu. Sopteste Kirra razand cu Melissa.

-Mergem? Intreb plictisita. Toti dau aprobator din cap asa ca dupa ce iesim din casa urcam toti intr-un Porche. Sper ca avem loc. Mda, m-a luat gura pe dinainte... Eu cu Christian suntem bine in fata, Melissa si Elliot la fel in spate dar ceilalti doi si anume "Kiren" (Kirra+Aiden) nu sunt cam multumiti, cel putin Kirra asta pentru ca sta in poala lui. Aiden e fericit.

-Voi faceti misto de mine? Ne intreaba Kirra arucandu-ne o privire ucigatoare.

-Eu nu ma plang. Rade Aiden.

-Tu! Eu da asta pentru ca in mod ciudat nu e confortabil.

-Zau?Intreaba Christian ridicand o spranceana.

-DA!

-Doar porneste masina si hai sa mergem la restaurantul ala nenorocit! Zic oftand.

-Ce?

Insfarsit ajungem la restaurant, la restaurantul meu preferat. De ce e preferat? Asta pentru ca de fiecare data cand veneam aici, veneam alaturi de ai mei. Nici nu va puteti imagina cam cata bucurie era pe mine atunci cand comandam creveti iar tata se juca cu ei oferindu-mi spectacol asta pentru a uita de probleme. Ne asezam la o masa iar un chelner inalt si trecut prin viata ne aduce meniurile. Dupa ce comandam, o liniste se lasa deodata. Incerc sa-mi gasesc cuvintele potrivite in legatura cu politia. Este o discutie normala, nu?Ce ar putea merge prost?

Dupa 5 minute.

-Ai innebunit? Intreaba Aiden iritat.
-Despre ce vorbesti? La randul lui, Elliot.
-Adica? Incerc doar sa repar lucrurile. De aceea exista politie. Ne va ajuta, ok?
-Nu si Zack. (Christian)
-Kacie are dreptate si stiti asta. Cred ca pe voi va ia adrenalina in sus. Suntem parinti, daca nu rezolvam problema cat mai repede si normall...spune apasand pe cuvant, copiii nostri nu vor fi in siguranta. Nu mai am de gand sa ma bag in jocurile murdare ale lui Zack. Mergem la politie si daca se va intampla ceva vor avea grija de noi. Spune Melissa stapana pe ea convingandu-i si pe ceilalti.
-Imi pare rau sa spun asta dar Melissa are dreptate. Dupa masa mergem la politie si rezolvam. Nu are ce sa ne faca atata timp cat politia e pe urmele lui. Si asa ati fost pusi in pericol din vina mea. (Christian)
-Iubitule, suntem o echipa, inca de la liceu si vom ramane asa pana cand o sa mancam seminte barfind vecinii si atunci cand ne vom lua ca si cadouri bastoane. Scot cuvintele pe gura cu o doza de amuzament iar ceilalti rad.
-Echipa nebuna. Zice Aiden intinzand mana pe masa privindu-ne cu un zambet intr-un colt al gurii.
-Echipa nebuna. Se alatura si Kirra punand mana peste a lui.
-Echipa nebuna. La randul ei, Melissa.
-Incepe sa-mi placa. Rade Elliot punand si el mana.
-Echipa nebuna, iubito. La randul lui, Christian.
Am mai ramas doar eu. Ori toti ori niciunul.
-ECHIPA NEBUNA! Zic mai tare trantind mana in final. Suntem o familie unita, una adevarata, nu exagerez iar aceste cuvinte nu sunt spuse la nimereala ci cu un anumit scop unde se mai adauga si multa iubire.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Dragilor, vreau sa incep prin a-mi cere scuze ca v-am lasat cu sufletul la gura. Sper din tot sufletul sa nu va lasati de carte chiar daca mai mereu intarzii cu capitolele... Va multumesc ca imi sunteti alaturi, ca ma sprijiniti si mai ales ca imi dati putere pentru a nu renunta. Sunteti minunati! Adevarul e ca nu prea am mai avut timp sa scriu asta pentru ca a fost ziua mea si a trebuit sa organizez cateva chestii asta fiindca voiam ca totul sa fie cum mi-am dorit. Va urez o noapte frumoasa!🌚