Blestemul Victoriei [FINALIZATĂ]

Oamenii din ploaie

Nu am mai apucat să spun nimic fiindcă Cosmin mă luă de mână și mă trase până la o ușa. Am ieșit din casă și am fugit până când ne-am îndepărtat destul de mult.

Eu:CE TOCMAI S-A ÎNTÂMPLAT?!
Cosmin:Nu prea știu...
Eu:Care e faza cu ștersul memoriei?!
Cosmin:Chiar nu știu.
Eu:Offf...sper că Luca e bine. Nu trebuia să îl lăsăm acolo.
Cosmin:Roxy a zis că o să îl scoată ea de acolo.
Eu:Da,dar nu știu dacă putem avea încredere în ea...
Cosmin:Eu cred că putem. Știu că a făcut multe, dar cred că e ceva la mijloc.
Eu: Nu știu ce să zic...În fine. Hai să mergem acasă că se întunecă.
Cosmin: Care casă?
Eu:E casa surorii Vrăjitoarei. Poveste lungă.
Cosmin:S-au întâmplat atâtea lucruri ciudate încât nici nu mă miră...Nu am apucat să îți spun...
Eu:Ce?
Cosmin:Cât de mult mi-ai lipsit!

Trebuie să recunosc că și mie mi-a fost dor de el. Nu știu ce mi-a venit dar l-am îmbrățișat strâns. El mă îmbrățișă înapoi și am stat acolo ceva timp.

După o vreme am pornit la drum și în scurt timp am ajuns la casa Bătrânicii. Ea ne aștepta în prag, probabil fiind curioasă să afle ce s-a întâmplat.

Bătrânica:Ce s-a întâmplat?*cum am zis:))*Unde e Luca?
Eu:E prea mult de povestit si sunt prea obosită pentru asta.
Cosmin:Nu e nimic. Îi povestesc eu.
Bătrânica:Mulțumesc...
Cosmin:Eu sunt Cosmin.
Bătrânica:Bine,hai să mergem în casă.

Cei doi au mers în camera de zi,iar eu m-am dus direct în pat și am adormit cum am pus capul pe pernă.

M-am trezit de la un zgomot puternic care părea să vină de afară. Mă ridic și merg în hol să verific ce se întâmplă. Afară ploua cu găleata și încă era întuneric. Am dat perdeaua la o parte ca să mă pot uita pe geam. Afară era o siluetă de bărbat. M-am panicat când am văzut că se apropie de casă. Cum era întuneric, nu puteam să îi văd fața. Am verificat repede dacă ușa era încuiată și am vrut să merg la Cosmin să îl trezesc, dar am auzit zgomote din spatele casei. La ușa din față, omul încerca să deschidă ușa. SUNT SUPER PANICATĂ! La ușa din spate se tot auzeau bătăi. Mă duc la ușa din spate și văd o altă siluetă întunecată. Deodată am auzit cum ușa de la intrare se deschide.

GATA!Asta a fost! A intrat în casă.

Nu m-am putut abține și am scos un țipăt ascuțit. Cosmin speriat a venit la mine să vadă ce am pățit.

Cosmin:Viccy?Ești bine?
Eu:NU! A intrat cineva în casă!
Cosmin:CE?!
Eu:Au înconjurat casa!
Cosmin:Cine e?
Eu:Nu știu!!!
Cosmin:Merg să văd.

Eu l-am tras de mână ca să nu plece.

Eu:Nu te duce!Te rog!
Cosmin:Nu putem sta aici fără să facem nimic.

Amândoi ne-am îndreptat privirea către ușă fiindcă se auzit niște pași apăsați. Era un om îmbrăcat în negru,ud leoarcă care arăta super înfricoșațor. Si ușa din spate s-a deschis și a mai intrat cineva. Eram înconjurați!Afară era furtună și a tunat. Eu am tresărit fiindcă m-am speriat. Silueta se apropia din ce în ce mai tare...