Blestemul Victoriei [FINALIZATĂ]

Bun sau rău?

Și dacă Roxy e fiica Vrăjitoarei, atunci e nepoata Bătrânicii? Chiar...oare ce mai face Roxy?

*Perspectiva lui Roxy*
După ce Maria a mințit-o pe mama, am condus-o până în oraș. Din câte știu eu, Vicky nu știe unde locuiesc profesoara și cântăreața fiindcă a stat prea puțin în corpurile lor. Ca să nu se chinuie Vicky o să o sun și o să îi zic că vorbesc eu cu ele.

Convorbire telefonică:
Vicky:Da Roxy.
Eu:Ai vorbit cu Denisa?
Vicky:Da. Am convins-o să ne ajute.
Eu:Super.
Vicky:Tu pe unde ești?
Eu:Și eu sunt în oraș. Tocmai de asta te-am sunat. Tu știi unde stau profesoara și cântăreața?
Vicky:Umm...nu.
Eu:Mă duc eu să vorbesc cu ele dacă vrei.
Vicky:Ar fi super!
Eu:Tu poți să te întorci că probabil și Luca și Maria au ajuns. Voi gândiți-vă la un plan.
Vicky:Ok. E mai bine așa că presupun că tu le Cunoști.
Eu:Da...oarecum. În fine, mă descurc eu nu îți face griji. Ne vedem înapoi la casă.
Vicky:Bine. Pa.
Eu:Pa.

Știam că profesoara locuiește undeva lângă școală, iar cântăreața stătea și ea destul de aproape. M-am dus întâi la cântăreață fiindcă îmi era mai simplu. Ele erau prietene și cântăreața, pe care din câte știu o cheamă Aria era mai tânără și mai ușor de convins. Dacă venea ea, sigur venea și prietena ei pe care o cheamă....hmm...chiar nu mai știu. Au trecut câțiva ani de când nu le-am mai văzut. Cred că ultima oară când le-am văzut a fost când am plecat de pe tărâm și...mi-am pierdut o parte din familie. Nu mai vreau să mă gândesc la asta.
Tot vorbind așa, eu și cu mine însumi am ajuns la casa Ariei. Cum ea e câtăreața nu era o casă obișnuită, ci era o căsoaie cu trei etaje. Conversația a decurs conform planului și i-am explicat tot, convingând-o până la urmă să vină.
După aceea, am pornit-o amândouă spre casa profesoarei.

Eu:Aria, cum o chema pe prietena ta?
Aria:Giselle.
Eu:Așa! Nu îmi venea nici cum.

Am mai vorbit noi pe drum până am ajuns la casa modestă, de data asta, a Gisellei.

Ding-Dong.

Am așteptat puțin și ne-a deschis o doamnă între vârste cu părul deschis la culoare care părea puțin obosită.

Giselle:Aria! Ce faci aici?
Aria:Am venit cu o prietenă să te întrebăm ceva. Nu știu dacă o mai Cunoști pe Roxy...de pe tărâm.
Giselle:Cum să nu! Intrați ca să putem vorbi în voie.

Și ei i-am zis aceeași poveste ca și Ariei. După cum spuneam, a fost puțin mai greu să o convingem ,dar am reușit într-un final. 
Am plecat spre casă unde ,probabil, erau deja Vicky, Luca, Maria și Paula. Cred că au făcut deja un plan fiindcă a trecut destul de mult timp. Dar...oare chiar vreau să fac asta? Chiar vreau să îi fac asta mamei după tot ce s-a întâmplat? De când sunt eu în tabăra opusă? Am jurat că vom fi unite de la...pierdere. Eu am încălcat acel jurământ. Am dezamăgit-o pe mama și m-am dus si în tabăra dușmanilor. Mereu am fost sigură pe mine și pe deciziile pe care le iau, dar acum...parcă mi-am pierdut orice încredere în mine.