Blestemul Victoriei [FINALIZATĂ]

Cheia problemei

Vrăjitoarea:Cine e acolo?!

Ne-am ars!

Eu:Rox--

Din instinct am vrut să o întreb pe Roxy ce să fac, dar ea m-a oprit din vorbit punându-mi mâna în dreptul gurii. Cu cealaltă mână a făcut un gest ciudat... și-a dus mâna la piept, iar apoi a arătat cumva spre mine.

Între timp Vrăjitoarea ,adică Cosmin a venit de după foc și se apropia de noi. Am reușit să mă ridic și să pun tufișul într-o poziție cât mai normală, dar eram sută la sută sigură că o să ne vadă.
Venea din ce în ce mai aproape până când a ajuns la tufiș. S-a uitat la el de parcă nu ar fi fost nimic, iar apoi s-a uitat FIX în ochii mei. Părea că se uită prin mine, nu la mine. Nu a spus nimic și s-a întors la focul ei.

În tot acest timp Roxy îmi ținuse mâna la gură și abea acum slăbire strânsoarea. M-a luat apoi de mână și m-a tras din pădure spre casă. Când am ajuns înapoi acasă, Roxy a făcut din nou gestul ăla.

Eu:Ai văzut și tu aia?! Vrăjitoarea s-a uitat la mine și nu a zis nimic!
Roxy:Nu te-a văzut.
Eu:Cum adică nu m-a văzut?! Se uita în ochii mei.
Roxy:Vrei să nu te mai rățoiești atât și să asculți?!

Roxy avea acest talent minunat de a te face să taci. Ea urlă dar într-un fel rămâne calmă. Nu știu cum reușește. Adică în comparație cu vocea mea speriată de găină, ea are o voce foarte calmă când țipă.

Roxy:Am făcut o vrajă.
Eu:Ăsta era gestul ăla ciudat?
Roxy:Da. Ne-am făcut invizibile.
Eu:Ce faaaaain! De ce nu ai făcut asta din start?
Roxy:Păi...
Eu:Ce îmi ascunzi?
Roxy:Vraja asta...e interzisă.
Eu:Cum adică?
Roxy:Există câteva vrăji interzise. Nu știu cine sau de ce le-a interzis.
Eu:Și tu de unde le știi?
Roxy:Ți-am mai spus odată...am secretele mele.
Eu: Ok...acum hai să ne concentrăm pe ce am auzit. Lovitură finală?
Roxy:Nu știu la ce se referea. Cred că era vorba despre tine.
Eu:Și eu ce mă fac? De unde o să știu care e planul ei? Și mai important de atât, cum o să o oprim?
Roxy:O să ne gândim la ceva...mama a ajuns prea departe.

Privirea ei era pierdută. Dintr-odată s-a încruntat puțin ca și cum s-ar fi chinuit să își aducă ceva aminte. A mai stat câteva secunde și după chipul i s-a întunecat.

Roxy:Vicky...nu îmi vine să cred! Acum am înțeles TOT!
Eu:nu mă mai ține în suspans și spune-mi odată!
Roxy:Denisa, Lea, Paula...
Eu:Tu de unde știi de ele? Eu am fost în corpul lor.
Roxy:Mama îmi povestea tot și pe atunci eu te uram, fiindcă mama îmi povestea ce oribilă ești, iar eu îi Țineam isonul crezând că m-ai părăsit când eram mici. Abea aștepta cea mai mică greșeală a ta ca să te poată blestema.
Eu:Ău...Și ce era cu fetele?
Roxy:Nu pot să cred că nu mi-am dat seama! Ele sunt Vrăjitoare! Au trăit pe tărâm!
Eu:Și ce legătură are asta?
Roxy:Mama voia să îți arate cât de rău au ajuns Vrăjitoarele din cauza ta! Ea crede că din cauza ta oamenii au pornit războiul.
Eu: Nu pot să cred că...adică...
Roxy:Știu! Și eu sunt șocată. Acum tot ce îmi zicea mama are sens!
Eu:Ok...
Roxy:Avem două zile la dispoziție să facem un plan.
Eu:Dar de unde să începem?
Roxy: Hai să gândim...ȘTIU!
Eu:Nu mai urla că mă doare capul!
Roxy:Scuze, dar sunt foarte entuziasmată. Uite cum stă treaba...