Blestemul Victoriei [FINALIZATĂ]

Răpirea. Partea I

Eu:Și până la urmă cine este personajul rău în poveste?
Bătrânica:Asta tu trebuie să decizi.
??:TU EȘTI!

În secunda următoare am fost orbită de o lumină puternică. Știam ce se întâmplă...

Eu:Vrăjitoarea!
Vrăjitoarea:O să plătești pentru ce ai făcut! Tu ai trișat,iar acum o să trișez și eu.

Mă așteptăm să îmi facă o vraja sau ceva.Am închis ochii pentru o secundă, gândindu-mă că o să doară. Asta a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o!La fel ca atunci când Maria m-a salvat. Trebuie să mă învăț să nu mai fac asta!Când am deschis ochii vrăjitoarea nu mai era acolo. M-am uitat împrejur, dar nu era nicăieri. Ce a vrut să spună oare?Fără să îmi dau seama mă îndrept spre casă. Bătrânica nu mai era acolo. Pașii mă poartă în camera Mariei,apoi a Paulei. Nu era nici o schimbare. Stăteau acolo, fără vlagă cu ochii închiși.

Bătrânica:Victoria...

Am tresărit la auzul vocii ei. Nu o auzisem când s-a apropiat. M-am întors cu fața la ea. Era pentru prima oară când o vedeam îngrijorată. Avea un aer ușor speriat. Am preferat să tac și să aștept până vorbește ea.

Bătrânica:Nu aici trebuie să te uiți...

M-am uitat nedumerită la ea. Mă săturasem de jocurile astea de cuvinte! Mă săturasem de situația asta! M-am săturat de tot!!

Eu:Ce s-a întâmplat?!am răbufnit eu dintr-odată.
Bătrânica:Luca

A zis atât de sec, adică...cu atâta calm,totuși chipul o trăda. Atunci mi-a picat fisa!Parcă îmi căzuse cerul în cap. Acum am înțeles cuvintele Vrăjitoarei...bine,oarecum. NU POT SĂ CRED CE SE ÎNTÂMPLĂ!!! Chiar la luat pe Luca?!Și mai important de atât e cum îl vom recupera.

Eu:CUCOANĂ!!TRE' SĂ ACȚIONĂM ACUM!Unde e cartea?

Deși am țipat ca o descreierată, Bătrânica a rămas foarte calmă și încet s-a dus și mi-a adus cartea. Am început să o răsfoiesc în speranța că vom găsi ceva care să ne ajute. După o vreme am găsit "ascunzătoarea" Vrăjitoarea. Era o casă părăsită în pădure. (Se vede că cele două sunt surori). Nu știu la ce mă gândeam, dar știam că nu pot merge acolo singură. Pe Bătrânică nu pot să o iau fiindcă...e cam evident, iar pe altcineva nu am. Paula și Maria sunt pe jumătate moarte și trebuie să fac ceva pentru a le salva. Deci momentan soarta a trei persoane stă în mâinile mele! CRED CĂ O SĂ CHELESC DE LA ATÂTA STRES!! Gata cu văicărelile! Trebuie să fac un plan. De ce vorbesc atât singură?! Arh! Tre' să mă grăbesc! Iar vorbesc singură...DOAMNE!AM ÎNNEBUNIT DE TOT!

Eu:Ne trebuie un plan. Mă voi duce singură.
Bătrânica:Nu știu dacă este cea mai bună ideie...
Eu:Nu avem timp! Trebuie să acționăm.
Bătrânica:Nu ar fi mai bine să nu ne grăbim și să așteptăm până e momentul potrivit?Acum nu vorbești tu cu adevărat, ci vorbește furia din tine. Acum nu gândești limpede.
Eu:Poate că ai dreptate...oricum ne trebuie un plan.
Bătrânica:S-ar putea să am o idee...

A spus-o cu o oarecare reținere. Se vedea că nu voia să îmi spună, dar am tocat-o la cap până mi-a zis. După ce îmi spuse planul eram gata de acțiune. SĂ O FACEM!