Blestemul Victoriei [FINALIZATĂ]

Timpul se scurge

Ne-am pus în mișcare. Lăsam luna care ne-a adus înpreună în spate. Am ajuns destul de repede. Vicky ne aștepta în fața casei...

*Perspectiva lui Vicky*
Eu:GLUMIȚI, NU?!
Luca: În ce sens?
Eu:Voi-voi vă gândiți un pic cât de îngrijorată am fost?!
Roxy:Îmi pare rău, dar Luca și cu mine am avut de rezolvat niște...treburi de familie.
Eu:Treburi de familie?...S-a întâmplat ceva cu Vrăjitoarea?
Luca:Nu. E ceva bun.
Eu:Hai Spune-ți odată! Nu mă mai țineți atât în suspans.
Roxy:Luca e fratele meu.

Cred că în momentul ăla mă holbam ca o idioată cu gura căscată la ei. Întâi Roxy îmi spune nu știu ce baliverne la telefon și mă face să mă fâțâi peste tot căutând-o și să mă panichez când eram în criză de timp cu pregătirile. Apoi Luca îmi spune că trebuie să plece în timp ce eu aveam o criza de disperare, iar după câteva ore se întorc fain-frumos spunându-mi că au avut o minunată reuniune de familie. Normal că mă bucur pentru ei și sunt uimită. Chiar mă bucur, dar totuși!

Eu:Îm timp ce eu o să încerc să mă calmez, voi doi mergeți să le mai ajutați pe fete. Luca, tu știi planul. Explicăi și lui Roxy te rog.
Luca:Ok.
Roxy:Apropo...știi că eu m-am dus după Aria și Giselle-cele două Vrăjitoare. E--
Eu:Au venit aici. Sunt cu fetele.
Roxy:Super. Vicky?
Eu:Da.
Roxy:Îmi pare rău dacă ți-am dat bătăi de cap.
Eu:Stai calmă. Toți avem zile proaste.

Luca plecase ceva așa că Roxy s-a dus după el. Au mers înpreună spre grupul de fete care discutau in spatele casei. Chiar nu îmi vine să cred că sunt frați...adică după toate astea, abia acum și-au dat seama. Sper ca asta să îi motiveze măcar un pic.
În altă ordine de idei...SE CRAPĂ DE ZIUĂ!!! Asta înseamnă că mai avem foarte puțin timp. Mai avem timp până mâine...adică până la miezul nopții presupun.Sper să meargă planul ăsta. Am trecut prin multe până acum și cred ca vom reuși să trecem și peste această ultimă încercare. Cheia e să fim uniți. Mă duc și eu să îi ajut.

Toți stăteau în mici grupulețe și se ajutau unii pe alții. Suntem așa aproape...

Evelina:Vicky!
Eu:Vin acum.

Am mers la ea și am observat că Denisa era cu ea. La început nu m-am prins, dar după am observat că Denisa era prinsă în niște sfori groase.

Eu:Umm...de ce e Denisa legată?
Evelina:E vraja cu care o vom prinde pe Vrăjitoare. Vezi? E prinsă cu liane.
Eu:Wow! Abia acum am văzut că sunt liane! Ați făcut o treaba excelenta.
Denisa:E atât de buna încât nu o mai putem dezlega.
Eu:O! Nici o problema. Fac eu o vraja.

Am încercat sa imi amintesc de ce ma învățase Roxy cu frunza. Am închis ochii și am simțit iar acea forța incredibila care îmi dă putere. Când am deschis ochii Denisa nu mai era legată.

Evelina:Wow. Mulțumim.
Eu:N-aveți pentru ce. Continuați așa.

Următorul grupuleț era format din Lea, Maria, Aria și Giselle. Ele făceau vrăji și discutau. Am zis să nu le mai întrerup fiindcă păreau că duc o discuție destul de importantă, așa că m-am dus la următorul grup. Adică am mers la Paula, Luca și Roxy.

Eu:Cum merge treaba?
Paula:Pff...greu dar merge.
Roxy:Mă chinui să o învăț o vrajă.
Luca:Hai nu vă mai plângeți atât! O să reușim.
Eu:Da...o să reușim. Dar timpul se scurge...

Saluuuuuut! Știu, știu...iar am postat târziu. Ha! A rimat. Așa...Continuăm. Îmi pare super rău, dar sunt în vacanță și da. M-am hotărât ca povestea să aibă 50-52 de capitole. O să văd câte îmi ies. Sper că nu ați uitat ce s-a întâmplat până acum. ( scuze încă odată) Vă puuuup!😘😘