În Căutarea Afroditei

Capitolul 11

- Putem comanda o plasă dintr-un material rezistent care să poată susține pietrele în caz că ar cădea vreuna. Vreau să explorăm și această parte, în ciuda riscurilor. Tara s-a uitat la băieți sperând să accepte în cele din urmă.

- Marea Mediteraneană e imensă, chiar trebuie să explorăm un loc neexplorat de nimeni? Tu de ce crezi că nimeni nu l-a explorat până acum? În niciun caz pentru că sunt unicorni acolo! Nick s-a aruncat pe un scaun pufnind. Știa că roșcata nu se va răzgândi. Când își pune ceva în gând, duce acel lucru până la sfârșit. Avea încredere în ea că totul va decurge bine, dar o mică parte din el era înspăimântat de eșecul planului ei.

- Ești hotărâtă că vrei să explorăm și acea parte? Știi că prezintă un risc imens. Și știu cât de bine te organizezi tu, Tara, dar acest lucru nu ne garantează că totul se va termina cu bine, James își privea prietena încercând să vadă cât de mult au afectat-o cuvintele lui. Dar nu a putut descifra nimic pe fața ei, iar ochi i-a citit hotărârea.

Tara s-a uitat la el pentru o secundă, apoi la harta de pe birou. Voia așa de mult ca băieții să fie de acord... Sau cel puțin unul dintre ei. Și-a aruncat privirea asupra lui Nick, dar acesta avea ochii închiși. Împotrivirea prietenilor ei o enervau. Ei chiar nu erau intrigați de toată această poveste? De ce nimeni n-a îndrăznit să vină să cerceteze apele unde s-a născut Afrodita? Apariția Leylei era și ea suspectă. Voia să afle adevărul despre statuia zeiței frumuseții. Simțea că era o taină mare la mijloc și nu o deranja să se transforme în Sherlock Holmes.

- Uitați, băieți, a început ea captându-le atenția. Am căutat deja în aproape tot perimetrul în care putea găsi statuia, a încercuit cu degetul zona pe hartă. Dar, și-a ridicat privirea făcând contact vizual cu cei doi, nu am căutat aici. A pus degetul pe locul unde se afla gaura în mare deasupra stâncilor. Am o presimțire că acolo vom găsi ce căutăm.

- Nu putem găsi totul într-un singur loc, pentru că statuia, așa cum spune legenda, a fost spartă în bucăți. James a încercat să îi deschidă ochii Tarei.

- Dar nu tot ce scrie în legendă poate fi adevărat! Tara și-a trecut mâna prin păr, nedorind ca cei doi din fața ei să îi observe iritarea. Nu se așteptase să i se opună atât de mult.

- Știți ce zic eu? Nick s-a ridicat zâmbind. Hai, să terminăm de explorat tot perimetrul pe care l-am avut ca țintă de la început. Și dacă nu găsim toată statuia, atunci o căutăm și în minunata groapă înconjurată stânci.

- Aceasta chiar e o idee bună,  Nick. Bravo! Blondul și-a lăudat prietenul.

- Vrei să spui că ideea mea nu e bună? Tara și-a ridicat o sprânceană, fixându-l pe James cu privirea.

- Nu am spus acest lucru, dragă, s-a apărat el. Fata nu l-a mai privit când a auzit apelativul pe care acesta l-a folosit. A zâmbit în sinea ei și a luat o gură de apă din paharul de pe birou.

- Tara, Tara! Unul dintre voluntari a dat buzna în cort.

- Ce e? S-a întâmplat ceva? E totul în regulă? S-a panicat aceasta.

- Am găsit celălalt braț!

Tara a luat-o la fugă înspre plajă, unde voluntarii deja începuseră să se strângă în jurul unei mese de lucru. Fata era în extaz, în sfârșit au găsit altă rămășiță a Afrositei! Nu își pierduseră atâtea zile degeaba! Toate planurile nu fuseseră în zadar! Simțea o fericire pură, ca în dimineața de Crăciun. În corpul ei simțea cum pulsa adrenalina, fiindu-i ușor să ocolească cele câteva stânci ce o împiedicau să ajungă mai repede la brațul statuii.

În spatele ei, dar nu atât de repezi, veneau James și Nick. Primul o urmărea cu atenție  pe roșcată și era fericit văzând-o cum sare peste diferite stânci. Cel de-al doilea abia se abținea să nu râdă de entuziasmul exagerat al fetei. Era doar o parte a unei statui până la urmă.

Brațul era încă ud și era normal, având în vedere că abia fusese găsit pe fundul mării în apropierea unor stânci. Voluntarii s-au dat la o parte, făcându-i loc Tarei să ajungă mai repede lângă prețiosul obiect. Fata a întins mâna, dorind să atingă brațul, dar, temându-se că îl va strica, s-a oprit. Băieții au ajuns repede lângă ea și au contemplat toți în tăcere albul statuii.

- Până la urmă, toată munca aceasta începe să își arate roadele, Nick i-a zâmbit fetei.

- Nu îmi spune că nu te simți bine, ea l-a privit amuzată.

- Ba da, dar tu ești așa de fericită încât zici că tocmai ai câștigat la loto, brunetul a râs  de ea.

Tara a vrut să îi răspundă băiatului, dar a zărit-o pe Leyla undeva în mulțime. Părea foarte nervoasă și tot gesticula în timp ce vorbea la telefon. Majoritatea voluntarilor se strânseseră în jurul brațului statuii înghesuindu-se pentru a ajunge în față. Toți păreau fericiți, doar Leyla era nervoasă.

Trebuie să aflu ce e în neregulă cu ea, și-a zis Tara.