În Căutarea Afroditei

Capitolul 6

              A închis alarma repede și dintr-o mișcare era deja în picioare. Și-a deschis șifonierul și și-a luat blugii negri, un tricou vișiniu și o bluză de trening pe deasupra. Și-a prins părul într-o coadă și și-a pus agenda și telefonul în gentuța ei și a ieșit din cameră. S-a dus în bucătărie să facă două cafele și un cappuccino, apoi s-a îndreptat înspre camera lui James. A deschis încet ușa și l-a găsit dormind. Era și normal la ora șase dimineața. S-a apropiat de el, oprindu-se când s-a foit în pat. A luat o gură mare de aer și s-a așezat pe marginea patului său. A început să îl zdruncine încet spunându-i numele. El s-a ridicat în șezut somnoros, dându-i unul din zâmbetele lui fermecătoare. Tara a simțit cum inima îi sare peste o bătaie, gândindu-se când a fost ultima dată când James i-a zâmbit.

                 - 'Neața, a zis el întinzându-se, iar pe fața ei s-a format un zâmbet.

                 - Am făcut cafea, îmbracă-te, trebuie să mergem să o găsim pe Afrodita.

                  - Imediat, șefa, a spus el glumind, luând-o pe roșcată pe nepregătite. James Cameron să glumească? S-a ciupit de mână să vadă dacă e adevărat, apoi și-a pus palma pe fruntea lui, ridicând o sprânceană.

                     - Te simți bine? S-a încruntat ea. De ce ești așa de glumeț?

                     - M-am trezit bine, se ridică el din pat. Tara își întoarce privirea când observă că e îmbrăcat doar într-o pereche de pantaloni de trening.

                      - Mă duc să îl trezesc și pe Nick, ne vedem în bucătărie.

                      - Bine, i-a zis sec. Tara doar și-a dat ochii peste cap și s-a dus la Nick.

***

                  După ce i-a mai dat niște indicații lui James în privința locurilor unde să facă scufundări, s-a întors în cortul central pentru a o aștepta pe Julia care trebuia să apară din moment în moment cu jurnalul. Dar când a intrat în cort a avut parte de o surpriză. Leyla se uita peste fișele cu informații despre săpături și scufundări foarte atentă. Tara a luat o gură mare de aer, rugându-se să își păstreze calmul.

                  - Ce faci aici? Vocea ei era impunătoare și rece, iar blonda a tresărit când a auzit-o.  S-a întors cu fața la ea având un zâmbet superior, încercând să o intimideze pe Tara, dar a dat greș. Văzându-i hotărârea din privirea roșcatei aproape că ea era cea intimidată.

                    - Nu fac nimic. Voiam să văd cum merg lucrurile.

                     - Dacă asta voiai să faci, trebuia să te duci pe plajă. Vedeai totul acolo. Nu ai voie aici, Tara o privea în ochi mândră. Nu se lăsa jucată pe degete de o fetiță.

                    - Știi, eu chiar nu înțeleg rolul tău aici, a zis Leyla părând că se gândește. Băieții sunt pe plajă făcând cercetări, iar tu nu faci nimic în afară să stai aici. Roșcata îi aruncă o privire care ar fi putut ucide. Știa că nu trebuie să își arate emoțiile, mai exact furia, dar mai avea puțin și de data aceasta chiar o bătea. Când crești cu un frate mai mare cu care te bați pe mâncare în fiecare zi, fata aceasta pare un nimic.

                  - Uite, Leyla, nu mă interesează ce...

                   - Știi, și prietenia dintre tine și băieți e foarte ciudată. Adică uită-te la ei și uită-te la tine. Diferențele dintre voi sunt ca de la cer la pământ.