În Căutarea Afroditei

Capitolul 14

După două luni

James a deschis cu greu ușa, dar nu a reușit să intre, deoarece Tara i-a luat-o înainte, aproape dărâmându-l când a trecut pe lângă el. A lăsat bagajele în mijlocul living-ului și s-a aruncat pe canapea, închizând ochii. Blondul s-a oprit în tocul ușii privind-o amuzat pe fata care se simțea ca acasă în apartamentul lui.

- Ești sigură că nu vrei să te duc acasă? S-a așezat lângă ea privind-o puțin îngrijorat. Nick cum atinsese pământ londonez i-a lăsat baltă și s-a dus la apartamentul lui ce se află la câteva străzi distanță.

- E în regulă, pot să mai stau puțin cu tine, a căscat lung și și-a pus capul pe umărul lui.

- Nu ți-ai văzut părinții de patru luni, Tara, haide, nu mai fi așa rea.

- Am înțeles aluzia. Vrei să scapi de mine?, fata și-a ridicat o sprânceană.

- Cum de ai ghicit? Îi spune el sarcastic și o ciupește de braț.

- Eu citesc gândurile oamenilor, nu ai înțeles încă?

- Ah, da? Și la ce mă gândesc eu acum?

- Că ar trebui să mă duc acasă, a zis pe un ton trist. Of, haide! S-au ridicat de pe canapea și s-au îndreptat spre ușă.

Drumul nu a fost foarte lung, iar când au parcat, James s-a oferit să o ajute cu bagajele, iar ea a acceptat bucuroasă. Tara a luat bagajul de mână, iar blondul urma să vină cu celelalte. Dar când fata a intrat bucuroasă în sufragerie ca să își salute părinții, a avut parte de socul vieții ei: tatăl ei se certa cu Leyla. Exact, cu acea Leyla. Blonda aceea nesuferită care a fost ca un ghimpe în coaste pentru ea în ultimele patru luni.