În Căutarea Afroditei

Capitolul 5

- Și spuneți că a murit la o săptămână după ce a găsit brațul? Tara se uită îngrozită la Julia, fata care a venit la hotel pentru a vorbi cu cei trei prieteni despre localnicul care a găsit acea parte din statuie, domnul Karair. Julia este nepoata bătrânului și a fost de acord să le spună tot ce știe despre locul unde a fost găsită acea bucată.

- Exact așa. Bătrânii spun că e un semn de la Dumnezeu că statuia nu trebuie căutată. Reprezentând în zeu, ei spun că e păcat să fie restaurată. Nu am aceeași părere cu ei, căci bunicul meu era bătrân și avea probleme cu inima. Nu mai avea voie să meargă cu barca la pescuit, dar în afară de medicamente, nu își asculta doctorul, a dat dezaprobator din cap bruneta.

- Îmi pare așa de rău, Tara îi dăruiește un zâmbet mic. Dacă aș fi știut nu te-aş mai fi chemat aici.

- Să nu îți pară. Bunicul meu avea un jurnal în care a scris și în ziua în care a murit. Așa că mă voi întoarce cu el și vom căuta detalii despre locul unde se pot afla și celelalte părți.

- Îți mulțumesc așa de mult, roșcata i-a zâmbit recunoscătoare. Era ciudat că ea conducea conversația, dar se pare că James era cu gândul în altă parte, probabil la acea blondă insuportabilă, iar Nick s-a holbat la Julia pe tot parcursul conversației.

- Este totuși o problemă. Noi nu știm greaca și probabil că jurnalul bunicului tău e în această limbă, a zis ceva în sfârșit brunetul. Tara a zâmbit cu subînțeles și a continuat ideea prietenului său:

- Nick are dreptate. Ai putea veni la noi ca să ne ajuți? Probabil știi și locurile mai bine pe aici, așa că ne-ai fi cu adevărat de ajutor.

- Sigur, Julia le zâmbește celor doi, deși ochii ei fug pentru o secundă la Nick. Vă dau numărul meu de telefon și mă sunați când începeți. M-aş bucura să vă ajut.

***

De trei zile ploua întruna. De trei zile Tara stătea închisă în apartamentul de la hotel. De trei zile tot ce făcea era să citească romanele pe care și le-a luat. S-a uitat la ceas și a văzut că e aproape ora trei după-amiaza. S-a ridicat din pat și a ieșit din cameră. I-a anunțat pe băieți că la această oră va veni la unul dintre ei să ia laptop-ul pentru a se uita la serialul ei. Din instinct, s-a îndreptat spre camera lui James. Și-a ridicat mâna pentru a bate la ușă, dar a lăsat-o să cadă pe lângă corp. În aceste trei zile el doar s-a întâlnit cu afurisita aia de Leyla și aproape că a lăsat-o baltă. Dacă în fiecare zi nu şi-ar fi găsit draperiile trase la geam ar ști că el pur și simplu a uitat de persoana ei. În primele zile de când stăteau la hotel pur și simplu a uitat să tragă draperiile, dar apoi le-a lăsat așa știind că el va veni dimineața și i le va trage. Iar acest mic gest o umplea de o bucurie ciudată. Și totuși, apoi abia de se mai uita la el, fiind ocupat să vorbească prin mesaje cu Leyla. Tara a întors spatele acelei uși și a bătut la cea a lui Nick.

- Hei, Nick, i-a zâmbit închizând ușa.

- Ce vrei, piticanie? Roșcata și-a dat ochii peste cap la apelativul folosit.

- Nu te mai lua de înălțimea mea. Oricum, îmi poți împrumuta laptop-ul tău? I-a arătat cel mai inocent zâmbet al ei.

- Vrei să te uiți la vreun serial de-al tău plin de dragoste și o grămadă de dramă?

- Te-aş contrazice, dar "genul programului" e dramă, a mimat în aer ghilimele. Nick și-a pus laptop-ul pe pat, iar ea s-a așezat lângă el.

- La ce ne uităm?

- "Cu capul în nori", episodul 123, te rog.

- Serios? O privește amuzat în timp ce tastează rapid. Ți se potrivește.