În Căutarea Afroditei

Capitolul 2

Au intrat pe porțile universității și s-au îndreptat spre sala în care au învățat pentru ultimii patru ani. Tara a ciocănit ușor în ușa de lemn, iar un "intră" s-a auzit ușor. A deschis ușa, iar la birou se afla profesorul lor de arheologie. Cu părul cărunt și ochii căprui ascunși după o pereche de ochelari, citea niște fișe încruntându-se des. Și-a ridicat privirea înspre cei trei tineri și le-a zâmbit cald.

- Bună ziua, ne pare rău că vă deranjăm, dar... A început James, dar a fost întrerupt de către bătrân:

- Copii, nu credeam că vă voi mai vedea așa de repede. Haideți, intrați. Pesemne că ați venit în căutarea unor răspunsuri.

- Da, a început Tara, voiam să vă întrebăm ce părere aveți despre acel braț al statuii Afroditei despre care se tot vorbește. Credeți că merită să se caute și celelalte bucăți?

- Am auzit povestea de atâtea ori și chiar și eu am citit legenda. Atâta timp cât s-a găsit un braț, de ce nu s-ar găsi și restul? Nu înțeleg de ce nimeni nu a început deja să facă săpături.

- Credeți că noi am putea merge acolo și să facem săpături? Abia a îndrăznit Nick să spună. Profesorul s-a uitat la ei pe rând. Îi știa elevi buni ce au învățat în toți cei patru ani, chiar dacă au mai avut și mici abateri. Dintre toți, îi erau cei mai dragi, chiar dacă ei nu știau asta. Le-a zâmbit și nu a mai stat pe gânduri când le-a răspuns:

- Ar trebui să vă duceți. Dar vedeți că drumul până acolo e lung. Treceți pe la decanul facultății, poate vă ajută el cu banii că așa am înțeles. A zis că îi sprijină pe tineri. Nu mai am să vă spun decât drum bun!

Tinerii au ieșit din sală cu zâmbetele pe buze. James avea să-i vorbească decanului, în timp ce Nick și Tara se duceau la biblioteca orașului să caute informații despre această legendă. Fata căutase deja pe internet și își notase tot ce găsise în agenda ei de care nu se despărțea niciodată. Dar ea nu avea așa de multă încredere în Google și Wikipedia, de aceea voia să caute și în cărți. Cât despre Nick, ar fi vrut să se ducă acasă și să tragă un pui de somn, dar nu putea să își lase prietena singură prin oraș. Nu neapărat din cauza amiciției dintre ei, ci mai de grabă din pricina lui James căruia nu îi plăcea să o știe pe Tara singură în oraș. Dar desigur, fata nu avea să afle asta niciodată, din niște motive foarte clare: a) s-ar fi enervat căci își poate purta și singură de grijă; b) s-ar fi certat și probabil s-ar fi terminat totul cu un James lovit, iar dacă el are norocul și scapă, un lucru de-al lui cu siguranță va fi spart sau lovit sau stricat; c) Tara nervoasă nu e ceva frumos de văzut, ba, din contră, mai bine fugi mâncând pământul.

A doua zi s-au întâlnit, unde altundeva, la James acasă și au discutat în timp ce mâncau niște minunate prăjituri cumpărate de la cofetăria din colț, căci niciunul nu se încumetă a găti. Decanul le-a promis că îi ajută: le va da instrumentele și banii necesari, atâta timp cât iau și voluntari de la facultatea de arheologie. James a fost de acord, iar peste o săptămână aveau să zboare peste Mediterană înspre însoritul Cipru. Tot ce mai sperau tinerii aventurieri, căci îi putem numi așa când te gândești că nimeni altcineva nu a vrut să o caute pe Afrodita, era să reușească ce și-au propus.

***

A tras aer în piept și un mic zâmbet i-a apărut pe față. Nu îi venea să creadă că se afla în sfârșit pe minunata și însorita insulă Cipru. Cu siguranță că ploioasa Londră nu îi lipsea deloc. Ultima săptămână a trecut greu din cauza numeroaselor pregătiri pe care cei trei au trebuit să le facă, dar uite-i aici, încercând să-şi urmeze visul. Peste trei zile trebuie să se apuce de treabă, dar până atunci Tara vrea să viziteze tot ce se poate.

- Cred că ar trebui să stăm la hotel până vin și ceilalți, a zis James. Probabil vom muri de oboseală după ce ne vei târî prin toate obiectivele turistice de aici, s-a uitat la roșcată, iar ea i-a dat un pumn în umăr.

- Da, ai dreptate, celălalt băiat a aprobat. După atâta alergătură cred că mai bine dorm pe un pat adevărat decât într-un cort.

- Mâine vreau să mergem pe plajă să vedem unde să ne instalăm și vreau să mergem să vorbim și cu localnicul care a găsit brațul. Oare știe engleza? Sau va trebui să vorbim în greacă? Nici unul din noi nu știe greaca, ce ne facem dacă nu îl înțelegem?

- Tara, e ok. Putem să găsim un translator care să ne ajute. Nu te mai gândi așa de mult la detalii. Lasă-te dusă de val, a spus blondul.

- E cam greu când nu știi să înoți, Nick a început să râdă, dar râsul s-a transformat în tușit când a primit cu cot în burtă. De ce ești așa violentă? Și-a ridicat mâinile în semn de apărare.

- Pentru că sunteți doi idioți și mai trebuie să vă mai aduc cu picioarele pe pământ, a dat ușor din umeri. Acum ne putem caza? Mi-e prea somn ca să îmi bat capul cu voi.

- Ai dormit pe tot parcursul zborului! Brunetul s-a uitat la ea urât.

- Mnu... Doar am vrut să scap de gura aia a ta mare, a chicotit ea.

- Luăm apartamentul, nu? A întrebat James când au intrat în hotel și au mers înspre recepție. Băieții aveau câte o valiză, dar Tara avea două plus o geantă foarte grea, așa că ei doi au ajutat-o.

- James, pot să îmi plătesc camera de hotel, nu trebuie să iei apartamentul doar ca eu să nu trebuiască să plătesc, roșcata i-a șoptit.

- Tara, știi că nu e vorba de asta. Vreau doar să fim toți trei împreună, pentru că e mai ușor așa. Nu? El și-a ridicat o sprânceană și i-a așteptat răspunsul.

- Mbine... James a părut surprins când ea a acceptat așa de repede, dar nu a putut să își ascundă zâmbetul tâmp de pe fața lui. Fata asta cu părul ca focul e importantă pentru el. Foarte importantă.