În Căutarea Afroditei

Capitolul 4

             Era agitată. Foarte agitată. Nu știa ce e cu ea, voia ca totul să iasă perfect, dar starea de anxietate nu îi era așa de străină și ura acest lucru. Întâmpina studenții cu un zâmbet forțat și îi însemna în dosarul din mâinile ei. De ce era așa emoționată? Era o treabă relativ ușoară, dar nu reușea să se concentreze. Vântul îi trecea prin părul ce îl lăsase de data aceasta desprins și a aruncat o privire în larg, peste balustrada terasei de la hotel. Cerul era înnorat parcă urmând să înceapă o ploaie torențială. Dacă e așa, atunci cercetările vor fi amânate până marea se va liniști. Dar în acest timp puteau merge și vorbi cu acel localnic. Va trebui să îl întrebe pe James dacă i-a aflat adresa. A închis dosarul și și-a lăsat capul pe spate, atingând scaunul, strângând din ochi si a răsuflat frustrată. Era abia la început și deja nu știa dacă toată căutarea asta a Afroditei nu o făcea mai mult din mândrie și încăpățânare sau doar din ambiție. Voia să le demonstreze părinților ei că putea face această meserie. Dacă nu reușește, poate oricând să se reprofileze. Doar nu a făcut și facultatea de matematică și informatică degeaba.

                - Hei, vocea lui Nick a adus-o la realitate. L-a privit câteva secunde și s-a întrebat oare ce s-ar fi întâmplat dacă i-ar fi acceptat avansurile de la început. Și-a dat apoi o palmă mintală, pentru că a putut măcar să se gândească la o astfel de posibilitate.

                - La ce te gândești? Brunetul o privea curios,  deși știa că ea nu îi va dezvălui niciodată gândurile sale. Se confensa doar lui James în care avea atâta încredere doar fiindcă el era cel serios din grup.

                - Mă gândeam la ai mei, roșcata îi spune doar jumătate din adevăr.

                - De ce ai face acest lucru? Nick se strâmbă.

                 - Sunt totuși părinții mei, fata își dă ochii peste cap.

                  - E ca și cum ai fi crescută de lupi. Pardon, lupii nu mai par așa de răi, zâmbește el.

                   - Nick! Îi dă un pumn în umăr, iar el se preface că îl doare, cei doi începând să râdă.

                   - Întrerup ceva? James a pășit pe terasă cu chipul indescifrabil, ceea ce a făcut-o pe Tara să se holbeze la el. Era pentru prima dată când nu reușea să îi descifreze starea de spirit, ceea ce o punea în alertă, dar o și băga în confuzie.

                    - De fapt, da, întrerupi, brunetul își așterne pe față un rânjet. Ai venit aici doar ca să ne spargi mica petrecere. Roșcata a chicotit, dar i-a făcut din cap blondului înspre scaunul de lângă ea. El și-a dat ochii peste cap, dar tot s-a așezat.

                    - Voiam să te întreb... începe ea, dar este întreruptă de o fată ce intră grăbită pe terasă. Părul ei blond este ondulat și lăsat pe spate. Ochii albaștri sunt evidențiați de linia neagră de tuș de pe pleoape, iar pe buze are un ruj roșu, aprins. Este îmbrăcată într-o rochiță vaporoasă, înflorată, iar în picioare are tocuri. Cei trei o privesc uimiți, dar cel mai afectat pare James, iar Tarei nu îi scapă această observație. Fata aceasta necunoscută din fața lor e frumoasă. Extrem de frumoasă și elegantă, iar roșcata a simțit un nod în gât la vederea ei. Ceva din aerul ei inocent îi părea prefăcut și a știut pe loc că nu o plăcea. Instinctul ei nu dăduse greș niciodată, așa că știa că bănuielile îi vor fi confirmate mai devreme sau mai târziu.

                  - Ai nevoie de ceva? A întrebat-o cu un glas înghețat, primind de la James o încruntătură ce a înțepat-o în inimă. De ce o apăra pe necunoscuta asta?

                  - Am venit ca voluntară pentru proiectul de arheologie. Știu că am întârziat, dar am greșit o stradă și a trebuit..

                 - E în regulă, blondul a asigurat-o, dându-i unul dintre zâmbetele lui fermecătoare. Chiar dacă pe dinafară pare indiferentă la schimbul de priviri dintre cei doi, Tara simțea cum mai avea puțin și vomita cappuccino-ul de dimineață. Ce vedea James la ea? În afara picioarelor kilometrice și a bustului ei, știa că fata aceea punea ceva la cale. Iar prietenul ei i-a căzut în plasă. Gândurile au dus brusc la Nick ce o privea urât pe blondă. Probabil și el a simțit ceva.

                 - Numele? Tara a deschis dosarul și a luat pixul în mână. Dacă fata asta nu se afla pe listă, avea să îi fie ușor: o putea alunga.

                  - Leyla Evans, i-a zâmbit superioară. Roșcata i-a bifat nervoasă numele și și-a ridicat bărbia mândră dând de ochii lui Nick ce o privea amuzat. El își dăduse seama de starea fetei, pe când James nici nu o mai băgase în seamă. Fusese prea ocupat să admire modelul din fața lui.

***

                - Nu îmi place de Leyla aia, i-a mărturisit Nick Tarei când au rămas doar ei doi.

                - Nici mie. E ceva la ea care mă face să o displac pe loc.

                - Instinctul Tarei a intrat în acțiune? Chicoteşte el.

                 - Să știi. Dar James nu pare să ne împărtășească opinia, își dă ea ochii peste cap.

                 - Se pare că blondul nostru s-a îndrăgostit, râde Nick, în timp ce Tara se strâmbă.

                 - Mi se pare o prefacută. Ai văzut cum mă privea cu superioritate? Tot ce voiam să fac atunci era să mă ridic la ea și să îi smulg extensiile ălea. Aș fi rămas cu jumătate din părul ei în mâna mea, zâmbește visătoare.

                - Tu chiar ești malefică! Dar nu ești și puțin geloasă? Tara a tresărit și și-a privit prietenul cu atenție.

                - De ce aș fi geloasă pe păpușa aia Barbie?

                 - Plină de prejudecăți astăzi. Poate se dovedește a fi chiar o persoană minunată. Cei doi încep să râdă la afirmația asta, dar Nick devine serios, ceea ce nu îi stă în fire. Vorbesc serios, Tara. În toți acești ani ai fost singura prezență feminină din viața lui și nu vreau ca acțiunile lui de îndrăgostit să te rănească.

                 - Ce, ce vrei să spui? Își înghite nodul din gât.

                  - Vreau să spun că ai fost obișnuită să ai mereu atenția lui focusată doar pe tine și îmi pot da seama că acțiunile lui de mai devreme te-au afectat. James nu e singurul care știe câte ceva despre tine.

                   Tara își privi prietenul cu afecțiune și, pentru a doua oară în acea zi, se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă i-ar fi acceptat avansurile.