Andreea

1.Eu și povestea mea

   Hey!! Eu sunt Andreea, am 15 ani și locuiesc în București. Mă pot numi o tocilară, după spusele colegilor mei, fiindca iau note mari la școala. Nu sunt foarte înaltă, dar nu sunt nici cea mai scundă din clasă. Am părul șaten spre blond, drept și ochii verzi.
   Totul a început în momentul în care, am plecat din orașul meu natal, Timișoara. Eram tristă, fiindcă, știam că nu mă voi integra. Deși sunt mai timidă, în orașul meu natal, aveam mai mulți prieteni. Pe când, aici, nu am niciunul. Eu sunt cea pe seama căruia se fac toate glumele, deci se înțelege ca nu am prea mulți prieteni...M-am mutat la București acum 3 ani. De atunci îmi urmez cursurile aici, la liceul I. L. Caragiale.

Luni, 14 ianuarie
     Mă trezec dimineața cu greu. Ideea că voi avea parte de noi glume pe seama mea, nu apare pentru prima oară in mintea mea. Merg să-mi fac rutina, iar apoi mă întorc în camera mea, cu scopul de a repeta la materiile de astăzi.
     Repet de 3 ori, iar apoi observ că ceasul electric de pe noptieră îmi indică ora 07:49!!! Poate sunt eu tocilară, dar punctuală nu știu să fiu... Mă încalț și ies grăbită pe ușă!! Cobor pe scări, fiindcă liful era deja chemat de cineva!! Ajung la parter odată cu persoana aceea... Era Cristi, un coleg de-al meu. Pot spune că mi-a plăcut de el de când m-am mutat în București!!

C:Neața și ție!!
A:Bună...

    Apoi încep să alerg până la școală. Nu știu de ce ma comport așa când sunt prin preajma lui, adică da îmi place de el, însă mereu rade cu Rareș de mine. Ajung în fața liceului. Mă opresc brusc și răsuflu ușurată văzând că aproximativ toți elevii erau în curtea școlii.
<<Acum începe adevăratul coșmar...>> gândesc eu.
     Intru în clasă, mă așez, ca de obicei, în ultima bancă, singură. Îmi scot cărțile și încep să repet.
După vreo două minute, îmi dau seama că s-a sunat, pentru că încep elevii să intre în sălile de curs.

R(Rareș): Ia te uite pe cine avem noi aici!! Ce faci? Repeți?
A:Da...
R:Nici nu mă gândeam că faci altceva. Nu știi să faci altceva. În afară de școală, ești VARZĂ!!

  În acel moment a început să mă calce pe nervi!! De ce se ia numai de mine? Cu ce i-am greșit?!

A:Ia stai!! Care e problema ta? Care e problema voastră?! Cu ce vă deranjează pe voi că eu repet!? De ce trebuie să vă luați de mine? Nu aveți subiecte de bârfă și trebuie să radeți pe seama mea?! Uite, acum ai!!!zic și ies val-vârtej din clasă.

    Nu puteam să mai țin în mine. Trebuia să mă descarc. Deja știu ce mă va aștepta!! Cel mai mult m-a deranjat că (,) Cristi râdea în timp ce Rareș zicea toate acele lucruri... Pffff, la ce mă gândesc eu, logic că râdea, doar nu ținea cu mine!!
    Am început să plâng pentru că m-am săturat de ei toți!! Nu vroiam să mă mai întorc în clasă!! Dar trebuia, mi-am luat inima în dinți și am intrat în clasă. Toate privirile au fost ațintite asupra mea.

Dna. profesor:Andreea, unde ai fost?
A:Am fost la toaletă! Vă rog frumos să mă scuzați!!
Dna. profesor:Nu-i nimic!! Acum du-te la locul tău!

    Mă îndreptam spre bancă cu capul în pământ. Am vrut să văd ce față avea Rareș, iar el râdea alături de Cristi, în timp ce arătau spre mine.
    După ce au trecut orele am plecat foarte grăbită din clasă. Aveam de gând să fac o schimbare la mine!!
Când am ajuns acasă, mi-am făcut rapid temele și am mâncat, apoi am vorbit cu mama despre schimbarea mea.

A:Mamă, nu mai vreau să fiu călcata în picioare de toată lumea!! Vreau o schimbare!!
M:Și ce propui?
A:Să mergem la mall...?!
M:Să-ți iei niște haine noi? Dacă da, să știi că nu trebuie să faci asta doar pentru a te plăcea colegii tăi!!
A:Promit că nu o fac pentru asta!!!

     Așa am plecat la mall. Mama avea dreptate, nu trebuia să fac asta doar pentru a mă place colegii. Eu o făceam pentru că aveam nevoie de o schimbare!! Să nu mai fiu cea vulnerabilă de altă dată... Desigur, nu voi neglija școala, dar voi face în așa fel încât să fiu apreciată.
       Nu mi-am luat rochii sau fuste, pentru că nu port. Mi-am luat hanorace, tricouri, blugi sau chestii de genul!! De ce să fiu eu singura ce se duce la școală cu cămașă? Nu aveam de gând să mă schimb brusc, fiindcă nu aveam de ce!! Nu vroiam decât un look nou...

   Hey!! Ce faceți?Acesta este primul capitol din cartea "Andreea"!!
   Mai am o carte numită " Viața mea..." care am terminat-o!!! Treceți și pe acolo s-o citiți!! Sper să vă placă această carte!! Mă voi strădui să o realizez cât mai bine!!
     Ne revedem data viitoare! Bye!!