Andreea

Volumul 2: Cap. 1

După un an
Nu cred ca m-am schimbat prea mult. Nici viata mea nu e foarte diferită. In afara faptului că, băiatul pe care îl iubesc cel mai mult nu mai face parte din viata mea și ca sunt in depresie, nimic nou. Mda....urat mod de a începe, dar asta este adevarul. Măcar este vara și nu trebuie sa ma duc la liceu. Cum s-au intamplat toate astea? Păi....

-Scumpo, cineva te caută!!!spune mama țipând la mine de jos. Pffff... Oare cine e și ce vrea de la viata mea? Nu am chef de nimeni și nimic.

-Acum vin!!!spun plictisita. Cobor scările și ma îndrept spre usa.

M-ar surprinde dacă ar fi cineva la care care as tine și as vrea intr-adevăr sa vina Cristi, dar ar fi un miracol după ce s-a intamplat. Nu prea am speranțe ca va fi el. Merg spre mama și ma întristez și mai tare când văd ca, intr-adevăr nu e Cristi. Ma uit mai atent la băiatul ce stătea in fata ușii. El mai lipsea.

-Ce vrei?spun destul de nervoasa. Ți-am spus sa ma lași in pace!!zic aproape țipând la el. Nu am chef de tine...

-Am venit sa-ți spun ceva foarte important!!zice el, parca fiindu-i mila de mine.

-Ți-am spus ca nu te voi mai crede, Rareș, e numai vina ta!!spun țipând la Rareș.

-De data asta jur ca nu mai mint, spune arătându-mi mâinile.

-Da, fie, doar de data asta. Sunt curioasa ce mai inventezi.

Îl poftesc pe Rareș in casă, dar înainte de a închide ușa ma uit in cutia poștală, unde găsesc o scrisoare pe care scria "Pentru Andreea, de la Cristi". Nu știu de ce mi-a scris tocmai o scrisoare, dar când văd ca e de la el, fata mi se luminează, dar apoi ma gândesc ca sunt șanse sa scrie ceva rau in scrisoare, cât și ceva bun, dar...înainte trebuie să văd ce vrea Rareș, deși nu mai am răbdare pentru a citi scrisoarea.
Urc rapid in camera mea și pun scrisoarea in sertar. Apoi cobor in sufragerie pentru a vorbi cu Rareș despre acest lucru "foarte important", deși sunt 90% sigur că minte cu tot ce va spune. Ii fac semn sa înceapă sa vorbească.

-Uite, îmi pare rau ca îți spun asta, dar cred ca ai o mică mare problemă. Nu știu cum sa-ți spun...

-Doar fa-o, spun dându-mi ochii peste cap.

-Nu este așa ușor, dar am venit special aici pentru ați spune... Oricum o voi face, chiar dacă nu ma vei crede sau te vei supara!!

-Spune azi!!zic sprijinindu-mi fata in palmă.

-Bine, ce te ambalezi așa?! Eu cam cred că tatăl tau și-a făcut o noua iubită, iar eu cred ca acea iubita a tatălui tau este chiar mama lui Cristi...

Poftim? Când am auzit "Cristi", pur și simplu am tresărit. M-am gândit la scrisoarea din sertar, la toate momentele frumoase cu el, la el. Nu îmi voi ierta niciodată ce am făcut, desi a fost 70% vina lui Rareș. Dar ce tocmai a spus Rareș? De ce ar minți despre asta? Ca sa nu mai fiu cu Cristi? Dar el nu știe că mama și tata sunt despariti și nici de părinții lui Cristi nu știe. Sau poate ma înșel... Ma uit la Rareș puțin confuza.

-De unde ți-a venit ideea asta?il întreb cu o față gen "Te-am prins, Sherlock!!".

-Pai, i-am cam văzut impreuna, spune deblocându-și telefonul și căutând o poza.

După ce o găsește văd că, intr-adevăr era tata alături de mama lui Cristi in timp ce se sărutau?? Ok, asta e ciudat. Sigur e photoshop!! Nu este posibil!! Dacă el și mama lui Cristi ar fi impreuna, înseamnă că eu cu Cristi vom fi frați? Frați vitregi? Ce Doamne iartă-ma!!! Nu o sa accept asta!! Eu încă îl iubesc, și nu ca pe un frate, ca mai mult de atât.