Andreea

2.Noi

Marți, 15 ianuarie
O noua zi în viața mea. Mă dau buimacă jos din pat și îmi fac rutina. După aceea, mănânc micul dejun și încep să mă pregătesc pentru școală.
Cerul înnorat al unei zi obișnuite de ianuarie nu te face să ai cea mai bună dispoziție. Doar când te uiți pe geam, pierzi tot cheful de viață, dar, sincer, mie îmi plac zilele în care cerul e așa. Îmi dă senzația că și natura are părți rele și părți bune, că cerul nu este obligat să fie albastru deschis, că nu mereu totul este frumos, la fel ca în viață...
Ok... Am fost prea nostalgică! Mă uit pe geam și observ că gheața nu a ezitat să apară. Probabil voi aluneca și mă voi face de râs, dar ce nu fac eu pentru amuzamentul celor ce râd mereu de mine ( ironie level 99999)!!
Observ că ceasul este 07:35. Mă îmbrac cu un hanorac alb, blugi negri și niște teniși în picioare. Am zis că voi face o schimbare de look. Îmi iau geaca, fesul și fularul și ies pe ușă.
Liftul este stricat așa că voi coborî pe scări. Alerg, efectiv pe scări!! Voi aluneca, dar "csf? n-ai csf!"! Ajung la parter și, în mod miraculos, n-am căzut. Îl văd pe Crisiti. Îl salut cu indiferență și merg să-mi verific cutia poștală. După ce termin mă întorc brusc, și alunec. Aștept rușinată momentul impactului, care pare că nu mai vine. Deschid încet ochii și îl văd pe Cristi cu fața deasupra mea. Părul ciufulit de un blond inchis, ochii căprui și trăsăturile feței, mă fac să-l plac de atât de mult timp.

C:Ești bine?
A:Da...da, sunt bine. Mulțumesc!
C:N-ai pentru ce!!zice și îmi face cu ochiul. Vrei să mergem împreună la școală?
A:Ăăămm...bine...
*
*
*
C:Cum ai reușit să nu cazi pe scări, alergând, dar ai reușit să cazi pentru că te-ai întors brusc?!
A:Ehhh...nu știi tu!!
C:...
A:Nici eu nu știu...
C:Deci, să înțeleg că, ești împiedicată?
A:Nu mereu...
C:Ciudat.
A:De ce râzi?zic în timp ce râd și eu.
C:Nu știu!! Nu știam că ești așa de treabă...
A:Nu e ca și cum ai venit sa vorbești cu mine vreodată...
C:Mda...scuze...
A:Mda... Am ajuns la liceu, mai vorbim mâine.
C:De ce tocmai maine?
A:Pentru că azi vei fi ocupat să râzi de mine.

Nu mai aștept să răspundă. Plec. Nu sunt supărata. Sunt obișnuită cu astfel de oameni. Singurii care mă acceptă, sunt cei din familia mea și doi elevi din liceu. Intru în clasă, și mă așez în bancă începând să repet.
După ce repet de câteva ori, îmi iau telefonul și intru pe diferite rețele de socializare. La un moment dat, aud pe cineva întrebând:
X:E ocupat aici?
Mi-am dat seama instant cine e.

C:E ocupat aici?
A:Pe mine mă întrebi?
C:Sunt destul de sigur că da.
A:Nu stai cu Rareș?
C:Nu.
A:Atunci explica-i și lui asta...zic arătând spre usa clasei.

Cristi se uită cumva, ciudat, la Rareș. Totuși, n-am de gând să îl las să stea acum cu mine, să îmi fac speranțe că am și eu un amic, ca după să își bată din nou joc de mine.
Rămân mască atunci când Rareș se uita la mine, apoi la Cristi. Îi face semn să vină la el și atât. Nu a râs deloc de mine!! Cum se poate așa ceva
(ironie)!!?

C:Atunci, mai vorbim...
A:Aha...

Perspectiva lui Cristi
Am încercat să fiu prietenos cu ea. Știu că am greșit, dar azi-dimineața când am "salvat-o", cum s-ar spune, de gheață, râd atunci când ma gândesc la asta, am observat că e de treabă.
Îl văd pe Rareș cum se uită ciudat la mine.

R:Ce făceai cu ea?
C:Cum adică "cu ea"? Nu este un obiect.
R:Ce-ai pățit de îi iei apărarea?
C:Vreau eu s-o fac!! Cât despre " ce făceam la banca ei "... Ei bine, vroiam să stau cu ea!
R:Bună glumă!!
C:Frate, e o fată bună și trebuie să-i acordăm o șansă!!
R:Bine bro, atunci alegi, ea sau noi?

Am ezitat un moment. Nu știam ce să aleg. Adică da, m-am certat cu Rareș, dar el îmi e cel mai bun prieten și pe lângă faza că râde de Andreea, e chiar un om bun. Dar îmi doresc sa îmi iau și revanșa față de Andreea.

R:Azi?
C:Ummm...

Hey!! Ce faceți? Am revenit cu un nou capitol, și anume capitolul doi. Imi cer scuze că nu am mai postat de ceva vreme, doar că acum sunt plecată în vacanță.
Voi încerca să pun next cât de curând. Sper ca vă place! Ne revedem data viitoare!! Bye!!