Andreea

20.Adio

Ma uit încă uimita la el. Nu trec 2 secunde ca ma ia in brațe. Nu reactionez in vreun fel. Stau in pragul ușii tăcută. După ca îmi revin, îmi fac curaj și spun "Intră".
Fără a spune ceva intra in casa și ne îndreptam spera sufragerie. Ne așezăm pe canapea, iar el începe sa vorbească. Încă nu realizam ca TATA sta in fata mea. Da, acel tată care nu a mai vrut sa știe nimic de mine de 10 luni.

T:De ce esti așa uimita? Nu te bucuri sa ma vezi?
A:Ăăăăămm...ba da, doar ca nu ma așteptăm sa fi tu. Plus ca nu te-am mai văzut de 10 luni...
T:Am venit pe aici sa văd ce mai faci tu, fratele tau, mama ta.
A:Suntem bine, ieri ne-am mutat înapoi.
T:Dar de ce?
A:Nu știu,mama a decis și ne-am mutat înapoi. Ce ai zice sa vorbești cu ea?
T:Înainte de a pleca, zice ridicându-se de pe canapea, ia ăștia! zice și îmi înmânează 50 de lei.

Ma ia încă o data in brațe și se îndreaptă spre ieșire. Înainte de a pleca îmi spune ca o sa mai vina și sa-i spun mamei ca a trecut pe aici, aparent mama nu mai era in apartament. Îl salut și închid usa.
După ce pleacă ma gândesc doar la ce tocmai s-a intamplat. Primesc un mesaj, de la acel număr necunoscut.

Sunt eu, Rareș. Îmi pare rau ca totul s-a terminat așa. La început nu am vrut sa îți trimit acel mesaj, dar am zis ca trebuie sa o fac. Nu puteam sa rămân așa. Sper sa ne mai vedem cândva. 😶😞💔

Deci mesajul ala era de la Rareș? Măcar acum stiu. Nu ii răspund și intru sa văd mesajul de la Cristi. L-am citit și am rămas pur și simplu masca. Nu știam ca îmi va spune vreodată așa ceva...

Sunt nebun după tine, am înnebunit de-a binelea: nu pot sa leg doua idei fără ca tu sa nu răsări între ele. Nu ma pot gândi la altceva, decât la tine. ✨❤️

Ce se întâmpla cu toată lumea astăzi? Nu au nimic altceva de făcut decât sa îmi trimită mie mesaje de genul? Sunt confuza.
Eu încă îl plac pe Cristi? Nu știu, adică dacă de fiecare data când văd mesaje de la el sau vad vreo poza cu el zâmbesc, înseamnă ca îl plac? As fi vrut sa nu ma fi mutat așa m-as fi împăcat cu el... Mai stau puțin cufundata in gândurile mele și primesc un alt mesaj de la Cristi.

Luna și stelele-mi zâmbesc
Când simt ca nu mai pot sa trăiesc,
Dar eu vreau sa fii aici,
Sa-mi zambesti,sa ma alinti.
Iarăși plang doar in privat,
Intr-un loc întunecat,
Căci lumina ce era
A plecat din viața mea.

Am început sa plâng. Nu știam ca știe sa facă poezii. Stau și ma gândesc la ce mi s-a intamplat de când am fost "salvata" de Cristi. Știu ca eram așa fericită când eram prietena cu el. Sau atunci când am avut primul sărut, sau când am fost impreuna pentru câteva ore.
Iar apoi mi-am adus aminte când am văzut cum se comporta cu mine, când era cu Maria. Cum nu ma băga in seamă. Apoi îmi aduc aminte de mesaje și ajung in locul de unde am plecat. Am decis sa-i răspund cu o rima mai puțin bună...

Te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni
Te-am iubit, dar n-am sa te opresc
Din drumul pe care l-ai ales.
(Îmi pare rau ca e cringe)😂😂😂
Mi s-a rupt sufletul când i-am trimis asta. Dar el a ales.
          Restul zilei nu m-am putut gândi la altceva decât la tot ce s-a intamplat. Am mai vorbit cu mama și cu Clara, iar apoi m-am pus la somn.

Dimineața, ora 09:23
          Ma trezesc plină de viață. Probabil medicamentele și-au făcut efectul. Îmi fac rutina și mananc.
După câteva minute sună cineva la ușă. Ma îndrept curioasa către usa.Cred ca este tata, a zis ca o sa mai vina pe aici. Dar dacă e altcineva? Mama este in dormitor, iar Ștefan e plecat dar are cheie. După câteva secunde mai suna odată la ușă. Deschid nerăbdătoare ușa și îl văd pe Cristi stând in fata mea cu un zâmbet pe față. Spun un "intră" și închid usa.