Andreea

3.Prieteni

C:Ummmm...
R:????
C:Tu, frate.
R:Bravo bro!! Știam ca o sa-ți revii.
C:N-am terminat!! Te aleg pe tine cu condiția de a nu mai rade de Andreea și sa încercam s-o băgăm in grupul nostru!
R:Mmm...nu prea cred.
C:Haide!! Da-i o șansa!!
R:Bine.

      L-am ales pe el,ca sa fiu aproape de ea. Cum s-ar spune, am împușcat doi iepuri de-odată!
      Orele au trecut rapid. Rareș nu a mai ras deloc de Andreea,ba chiar a invitat-o la banca noastră,însă ea a refuzat. Se vede clar ca ma evita...dar nu știu de ce!!
      Ies din liceu și ma îndrept spre curtea școlii. O văd pe Andreea stând singură pe o bancă. Am intenția de a o conduce acasă, iar pe drum să mai vorbim.

C:Hey, Andreea!! Ce faci?
A:Hey... Nu este evident?
C:(mă așez subtil pe banca lângă ea) Îmi poți spune de ce ma eviti?
A:Nu te evit! Ți se pare tie...
C:Cum sa nu!! Dacă tu nu ma eviti atunci eu sunt urat!
A:Pai ești urât!! În plus, ești foarte modest...
C:Ha ha ha!! Ce glumă bună!!
A:De unde știi că era o glumă?!
C:Pe bune? Tu râzi de mine acum?
A:Nu știu, posibil.
C:Ok...esti ciudată.
A:...
C:Mergem?
A:Unde?
C:Acasă.
A:Impreuna?
C:Stam in același bloc.
A:Ok.

Perspectiva Andreei
Știu tot ce a vorbit Cristi cu Rareș atunci când el a plecat de la banca mea. De unde stiu? De la Rareș. Mi-a spus tot intr-o pauza... Am spus ca voi fi dezamagita de faptul ca suntem '' amici''. Noi nu suntem și nici nu vom fi vreodată!!
Da, intr-adevăr, îl evit, dar o fac pentru ca nu vreau sa se întâmple chestii ciudate.

C:Andreea?!
A:Da??
C:Vrei sa vii mai târziu cu mine in parc?
A:Nu cred ca pot... Avem teme... Scuze, dar nu vin!!
C:Dar mergem când termini temele...
A:....
C:Haide!! Te rog!!
A:Bine...
C:La 20:00?!
A:Nu e cam târziu? Si de ce esti brusc prietenos?
C:Nu, nu este târziu. Pentru ca esti de treaba cu mine.
A:...
C:Vreau sa te cunosc.
A:Interesant...
C:Foarte...
A:Mda...

Urc rapid in casa. Încă nu-mi vine sa cred ca am acceptat. Îmi fac temele apoi merg la mama s-o anunț!! Poate am uitat sa va spun,dar părinții mei sunt divortati... Tatăl meu nu era așa cum pretindea ca este!! Au decis sa se desparta,mai bine pentru mama,cred!

M:Pui mic, hai la masa!!! (AndreeaVetrescu va înțelege de ce "pui mic")
A:Mamă!!! Nu-mi mai spune așa!!
M:Da da,știm noi!! Acum spune-mi,cum a fost azi la liceu?
A:A fost bine... Apropo,pot merge mai încolo,20:00,cu Cristi in parc?
M:Ooopaaaa... Puiul meu are prieten!!
A:Ba nu!!! Este doar un amic!
M:Mdaaaa... Sigur!!!!
A:Da,bine!!! Acum spune, ma lași sau nu?
M:Normal!! Dar sa ai grija!!
A:Mulțumesc!!

După ce am terminat de mâncat am mers sa ma schimb. Mi-am luat o pereche de blugi rupți in genunchi,un pulover mai lung,o pereche de teniși,fesul,fularul și geaca.
      Mi-am aruncat indiferenta privirea asupra ceasului și am observat ca este 19:56. Ceasul asta nu-mi aduce decât vesti rele... Am ieșit alergând din bloc și ma îndrept spre parc. Nu ma opresc din alergat pana nu-l văd pe Cristi stand pe o banca!!

A:Hey!!
C:Hey!! Credeam ca nu o sa mai vii!
A:Eh...Nu sunt punctuală...
C:Mi-am dat seama! Merci!!
A:Ok. Și acum ce facem?
C:Stam de vorba.
A:Aaaa...ok.
C:....
A:Și despre ce vorbim?
C:Despre tine,despre mine,despre ce ne place sa facem și ce nu,etc. etc.
A:Începe tu... Eu sunt mai timida de felul meu!
C:Bine.Deci...Ma numesc Cristi și am 15 ani,și...
A:Pe bune?😂
C:Ce?
A:Știu și eu astea...
C:Am crezut ca o luam de la început.
A:Aaaa...ok. Atunci continua.
C:Revenind...am 15 ani și sunt născut pe 26 iunie. Îmi place sa citesc (😂) și iubesc sa merg vara la mare. Imi place și sa stau cu cei mai populari,adică cu mine.😂 Prietenul meu cel mai bun este Rareș și cam atât. Acum tu!!
A:Ok... Ma numesc Andreea,am 14 ani și urmează sa fac 15 ani pe 29 noiembrie. Îmi place sa învăț și sa citesc. De asemenea,îmi place sa merg in călătorii prin țară sau prin alte țări. Prefer sa trec neobservata. Sunt timida. Nu prea am prieteni,fiindcă toată lumea râde de mine...
C:Bun! Acum ca ne-am cunoscut hai sa jucam ceva!! E un joc numit "Testul încrederii". Vrei sa jucăm?
A:Bine.
C:Va trebui sa începem prin a ne spune unul altuia cel mai adânc secret și sa promitem ca nu îl vom spune nimănui sau ca nu ne va strica prietenia!! Eu promit,tu?
A:Și eu...

In mintea mea se învârteau atâtea gânduri. A spus ca suntem prieteni!! Am și eu un amic cu care sa îmi împart sentimentele. O persoana care sa ajungă sa ma cunoască mai bine decât eu însumi.
Dar acum o singura întrebare nu-mi da pace... Ce secret sa-i spun? Oare sa-i spun ca l-am plăcut și încă îl plac? Asta sigur ne va strica prietenia. Trebuie sa găsesc ceva...Și asta rapid!

A:Tu primul!!
C:Bine!! Când eram mai mic,acum 2 ani,am fost cu niște amici in parc. Acolo am găsit o gasca de băieți,care,noi am crezut ca ne sunt prieteni,dar,de fapt,ei doar ne foloseau. Ne trimiteau prin oraș sa facem bani și sa îi dam lor ca sa facă nu știu ce cu ei. Nu am reușit sa scăpăm de ei pana nu ne-a ajutat Rareș... Părinții nici acum nu știu. Și sper nici sa nu afle....
A:Wow!!
C:Ma rog,sa trecem peste. Acum tu!
A:Ok.

Inima îmi bătea foarte tare. Nu știam ce sa spun. Când am deschis gura pentru a povesti, a apărut el,Rareș. Cristi a vrut sa spună ceva,dar palma lui Rareș era deja lipita de obrazul lui.

Hey!!😊 Ce faceți? Am revenit cu un nou capitol. Acesta fiind capitolul 3.
Știu ca nu este foarte palpitant,dar nu am știut ce subiect sa dezbat. Sper ca următoarele capitole sa fie mai bune.
Ne revedem data viitoare!! Bye!!!❤️