Andreea

Volumul 2:Cap. 5

Perspectiva lui Cristi
Alerg ca nebunul pe scările spitalului. Dau buzna in salonul Andreei și o vad nevătămată pe patul ei citind dintr-o carte.

-Scuze, mi-a murit telefonul, la propriu!!spune in timp ce își arată telefonul spart.

-Aolo, m-am speriat!!! Stii ce fel alergam prin spital ca sa ajung cât mai rapid??spun gâfâind.

-Scuze!!!spune ea încerc sa "repare" telefonul.

      Ma uit la ea atent cum încearcă sa-l facă sa funcționeze. La un moment dat, izbucnesc in râs. Simt privirea Andreei, dar nu-mi pasa, e prea haioasa încercând sa repare ceva, având in vedere ca ea strica aproape tot ce atinge.

-Dar cum ai reușit sa-l omori?spun ștergându-mi o lacrima de la atâta râs.

-Așa cum ți-a murit și ție creierul!!spune zâmbind inocent.

După ce mai stau vreo zece minute cu Andreea, decid sa plec, fiindcă părinții mei au planificat ca azi sa mergem prin Sighișoara pentru a vizita orașul, iar in seara asta ne întoarcem. Îmi iau la revedere de la Andreea, ieșind încet din salon.
*****
In sfârșit am ajuns înapoi acasă. Este ora 02:00 dimineața, iar eu nu mai pot de somn. Aceasta excursie a fost foarte frumoasa, ce ne-a apropiat ca viitoare familie. Aparent, aceasta excursie o facem in cinstea căsătoriei mamei cu viitorul tata. In aceste ore m-am apropiat mult de el și am observat multe lucruri noi la TATA.
As vrea sa văd ce face Andreea, dar e prea târziu, așa ca voi merge mâine dimineața.

Perspectiva Andreei
După ce a plecat Cristi m-am plictisit de moarte!!! Am citit, am făcut teme, m-am uitat pe telefon, am desenat, au venit și mama cu Ștefan și am jucat șah cu asistenta, da, atât de plictisita am fost.
Ceasul este vreo 21:00, iar eu ar trebui sa ma culc. Nu îmi este asa frica sa dorm aici, fiindcă este mereu lumina, ceea ce ma face sa ma simt confortabil intr-un pat străin. Ma bucur ca mâine îmi da drumul!! Nu mai suport sa stau aici!! Ma întind pentru a pune paharul cu apa pe masa, iar de atunci am văzut in ceață.
Ma trezesc in mijlocul nopții cred, și observ un doctor studiind niște fișe. Ma uit atenta la el, iar când ma observa începe a răsfoi mai rapid acele fise din mâna lui. După ce termina, își trage un scaun lângă el și se aseaza confortabil.

-Andreea, nu s-a intamplat nimic grav, doar lipsa de vitamine, e ceva normal, spune calm acesta.

-Ce bine, îmi făceam griji!spun răsufland usurata.

-Însă, spune acesta uitându-se pe fișe, va trebui sa alegi dintre doua lucruri!!

-Desigur!! Spune-ți!!spun îngrijorată.

-Ori vei mai sta aici pentru ați reveni complet, ori mergi acasă, dar vei sta câteva zile in casa luând mai multe pastile!!spune acesta zâmbind.

-A doua, normal!!spun eu dând logic din cap.

-Ok, pai atunci, mâine dimineața îți aduc fisa de externare, iar imediat ce vine cineva sa te vadă, poți pleca!! A fost o plăcere sa te fac bine, Andreea!!spune acesta ridicându-se și plecând încet. Ma așez mai confortabil in pat și adorm.

După 3 zile
Perspectiva Andreei
       Ce bine e acasă. In patul meu confortabil, cu păturica mea moale. Cu mama care crede ca e iarna și trebuie sa ma învelească cu cincizeci de paturi, sa beau câte zece ceaiuri pe zi de nu știu ce plante pe care nici nu le-am mai auzit in viata mea și sa îmi pună termometrul din trei in trei secunde sa vadă dacă nu cumva mică eu fetița cu un metru sub clanță, care are are aproape optsprezece ani, apropo, nu are temperatura. Am fost lovită de o mașina, nu de tot valul de gripa din toată Europa!! Eh...ce sa faci? N-ai ce sa faci!! E mamă, toată fac la fel!!
       Clara nu știu ce a pățit, fiindca de când am avut accidentul pana acum nu am văzut-o deloc. Am sunat-o și i-am trimis mai multe mesaje, dar nu mi-a răspuns nici la apeluri și nici la mesaje. Nici măcar seen nu a dat. Deja am început sa-mi fac griji. Dacă a pățit ceva?
       Dar bineînțeles ca, gândurile mele au fost spulberate de minunatul meu iubit, Cristi, care a venit sa vadă ce face minunata lui iubita tratată ca și cum Cercul Polar de Nord ar invada Bucureștiul. Măcar el sa ma salveze de aici, dacă nici măcar Ștefan nu a reușit.