Măștile sufletului(volumul 1)

Capitolul 3

        

                              După trei săptămâni lungi și obositoare pe care le petrecusem ca slujnică a contesei acum mă aflu în bibliotecă pe un scaun citind o carte savurând momentul meu de liniște. Contesa doarme așa că îmi permit să mă relaxez și eu puțin după toată munca pe care o depun în fiecare zi. Contesa arată cu adevărat foarte bine și o îngrijesc mai mult decât mă îngrijesc pe mine.Femeia e mult mai activă decât mă așteptam, iar momentele petrecute cu ea uneori sunt de-a dreptul obositoare. Nu reușesc să dorm îndeajuns, iar patul mi se pare incomod, dar mă bucur că am primit o cameră la etaj și nu cu ceilalți servitori. Nu pot spune că sunt privilegiată, bucătăreasa mă compătimește și am reușit, cumva, să mi-o fac prietenă. E o binecuvântare că păstrează mâncare pentru mine și astfel reușesc să i-au câteva înghițituri pe fugă. Contele nu a mai comentat și pare să fie mulțumit de evoluția mamei lui. O văd fericită și asta e tot ce contează pentru mine, așa există șanse mult mai puține să fiu concediată.

                     M-am străduit, în cele trei săptămâni, să ignor avansurile contelui și acele momente când flirta cu mine chiar de față cu mama lui. E foarte stânjenitor și cuvintele pe care mi le spune sunt cu adevărat vulgare uneori. Mă aștept din partea lui să fie mai romantic și nu îmi vine să cred că mă curtează chiar pe mine dintre atâtea femeie din casă. Renunțase la domnișoarele din înalta societate și îmi venise mine rândul, cu toate că nu înțeleg de ce. Are nevoie de cineva care să-i ofere o zestre, un titlul și o familie. Eu nu pot să-i ofer nimic din toate astea, dar tot înflorește o urmă de speranță în sufletul meu cu toate că știu că e greșit ceea ce se întâmplă și că ar trebui să ignor toate astea. Visam în fiecare seara la contele și la viața pe care aș putea să o am împreună cu el, dar realitatea crudă este alta și ar trebui să mă trezesc din visare. Sunt mult mai proastă decât am crezut și nu-mi vine să cred că astfel de aiureli îmi trec prin cap. E firesc ca un bărbat să încerce să ajungă între picioarele unei femei, mai ales că eu sunt considerată mai ușor de cucerit decât femeile de rangul lui. Mă simt scârbită de mine și de gândurile mele. Oftez și îmi ridic privirea ca să-l văd pe conte și asistentul lui stând la distanță de mine la biroul lui mare. Acesta notează într-un carnețel și încearcă să țină pasul cu ce îi dicta contele. Are multe de îndeplinit doar într-o singură zi, iar statura mică, chipul palid și trupul subțire nu-l prea ajută în îndeplinirea unor cerințe. Contele își ridică privirea către el evident supărat de ceea ce auzise de la asistent și pune mâna pe vaza de pe birou și o aruncă spre el. Asistentul se ferește în ultima clipă, iar vaza ricoșează în perete spărgându-se în mii de bucăți. Trebuie să spun cuiva să nu mai lase în preajma lui obiecte care se sparg ori care ar putea răni serios oamenii din jurul său.

E a nu știu câta vaza pe care o sparge săptămâna asta. îmi spun în gând. Contele are obiceiul prost de a arunca cu orice găsește în preajmă, când e nervos și nu ține cont spre cine aruncă. Țipă la săracul om care iese val vârtej din bibliotecă. Contele își sprijină capul în palme și oftează adânc. Mă ridic, las cartea pe scaun și mă duc lângă el, dar regret imediat. Nu mă depărtez, o idee mai mult decât proastă. Încerc să fiu politicoasă deoarece nu vreau să-l supăr și eu, nu știu cu ce mă pot trezi în cap. Nu e indicat să o dau în bară, mi-a mers prea bine în ultima perioadă.

—Vă aduc un ceai, milord?

—Nu!

—Altceva ce ați dori?

—Pe tine!

               Vocea lui profundă mă face să mă înfior și să bat în retrage depărtându-mă de el. Contele mă prinde de mână și mă așază în poala lui, cuprinzându-mă cu brațele lui mari și ascunzându-și fața în scobitura gâtului meu. Începe să îmi aplice sărutări ușoare de-a lungul gâtului și îmi mușc buza inferioară. Sunt înfiorată de senzațiile care îmi străbat corpul. Ar trebui să sar imediat, să țip și să-l pălmuiesc apoi să îl pun la punct în ceea ce privește păstrarea distanței dintre noi și să îmi susțin tare și sus ideea că nu sunt o ușuratică care să-I cadă imediat în braț.e În schimb, proasta de mine își duce mâinile în părul lui moale și încep să mă joc cu el. Visul de a sta în brațele lui a devenit realitate. Închid ochii și mă bucur de prezența lui, de îmbrățișarea lui, de atingerea lui și de mirosul lui. Edward mă mângâie pe spate și îmi dă o șuviță de păr după ureche. Brațele lui puternice mă țin lipită de el și observ că respirăm același aer. Își lipește buzele de ale mele și își trece limba peste buza mea inferioară. Deschid timid buzele și mă las inițiată într-un joc al pasiunii la care știu sigur că nu voi câștiga niciodată. Îmi împletesc degetele în părul lui și trag ușor de el când își coboară mâna. Îmi trec mâna peste obrazul lui și îl mângâi. El mă trage ușor de buza inferioară și suspin lăsând aerul să-mi scape printre buzele întredeschise.