Măștile sufletului(volumul 1)

Capitolul 7

—Ar fi cazul să plec, trebuie să mă schimb și să mă spăl. Ne vedem la cină, doamnelor.

                    Îmi face cu ochiul și se îndreaptă spre conac mai vesel decât a venit și schițez un zâmbet în colțul gurii. Îmi pipăi buzele moi și sunt sensibile, se simte atât de bine să fi sărutată din nou, dar nu am simțit niciodată o asemenea pasiune doar dintr-un singur sărut. Este întâmpinat de servitorul lui și dispare din câmpul meu vizual. Fostul meu soț nu știa ce e aia pasiune ori un sărut lung în timp ce stăteam îmbrățișați. Știa că vrea un moștenitor, așa că nu conta dacă eu mă simțeam bine sau nu. Oftez și alung gândurile triste ce mi-au acaparat mintea. Îmi întorc privirea spre contesa care mă privea încruntată și deodată mă împinge cu toată puterea ei, izbindu-mă de pământ.

—Tu spui că fiul meu a încercat să te siluiască, dar încep să cred că îi dai toate motivele să o facă. Ți-am spus clar să stai departe de el și nu mă fă să recurg la metode ca să te dau afară, nu ești prima. rostește cuvintele furioasă și își strânge palmele în pumni.

—Dar nu s-a întâmplat nimic. încerc să o liniștesc și sper să nu arunce cu ceva în mine care să mă rănească și mai tare.

—Mă crezi proastă? V-am auzit gemând pe amândoi și știu foarte bine că acel sărut ar fi degenerat în altceva dacă nu vă opream eu.

—Ați făcut-o intenționat?

—Normal! Fiul meu are nevoie de cineva de teapa lui,nu de tine care nu îi poți oferi nimic. El e un gentleman și nu te încurcă cu țărănci neîngrijite, prost îmbrăcate și needucate. țipă la mine și furia îi accentuează ridurile de pe chip.

—Încep să văd cine sunteți de fapt. șoptesc și îmi mușc buza de jos în speranța că voi putea să-mi potolesc revolta dinăuntrul meu. Ce pretenție mai are să mă mai port grijuliu cu ea când mă consideră o țărancă needucată.

         Mă ridic și îmi masez spatele. E a doua oră când mă lovesc, iar durerea a început să se accentueze și să-mi taie respirația. Oftez și strâng lucrurile pe care le-am folosit și le duc în debara. Când ies o văd pe contesă îndreptându-se spre conac, dar destul de fâstâcit. Îmi dau ochii peste cap și urăsc drama pe care o face. Poate o fi nebună, dar sinceră să fiu am văzut persoane reacționând mai rău. Mă duc să o ajut și intrăm.

Cina s-a desfășurat în liniște, nimeni nu a scos un sunet, iar tentativa lui Edward de a mă lua de mână și de a mi-o săruta a fost repede întreruptă de contesă. Mi-am propus să nu mai vorbesc cu ea o vreme. Îi vreau binele, dar după reacția ei din grădină începe să își arate adevărata față. Mă foiesc și încerc să adorm, dar durerea de spate nu îmi dă pace. Încerc să mă liniștesc și mă cufund în salteaua moale și călduroasă, iar somnul mă cuprinde cu brațele sale primitoare și adorm.

                     Zilele trec și totul e revenit la normal. Eu am grijă de contesă, iar Edward e plecat de câteva zile în Londra cu treburi. Contesa s-a liniștit și a încercat să mă împace, dar am ignorat inițiativa ei. În după amiaza asta sosește contele și totul trebuie să fie pus la punct. În aceste zile am început să vorbesc cu asistentul lui și am aflat că îl cheamă Harold. E un domn foarte respectos și afectuos. Îmi place să stau în compania lui, iar cunoștințele sale în materie de literatură m-au fascinat. Nu pot să spun că încă nu mai am sentimente pentru conte doar că îmi place mai mult compania lui Harold. Mă simt în largul meu și mă face să râd mereu,nu e morocănos și nici nu țipă. Ne întâlnim în bibliotecă după prânz cât contesa doarme. Analizez raftul cu cărți și stau cu sufletul strâns să văd ce poveste îmi va mai spune și astăzi. Mă captivează cu totul și timpul parcă nu ne mai ajunge. Nu vreau să se oprească și firea mea curioasă mă face să vreau să aflu continuarea sau altă poveste. Întorc privirea spre ușă și observ că intră și închide ușa încet. Zâmbesc larg și mă îndrept spre el. Acesta deschide brațele și mă cuprinde în îmbrățișarea lui călduroasă. Consideră că nu trebuie să ne purtam unul cu celălalt foarte formal ci că suntem doi prietenii care petrec timpul împreună și chiar așa e, suntem prieteni și ne plac amândurora cărțile. În spatele ușilor închise nimeni nu ne poate judeca și nu ținem cont de reguli. Îi răspund la îmbrățișare și acesta își aranjează ochelarii de citit pe nas. Fața lui mă duc ce gândul la o pisică isteață, dar care zgârie rău. Mă ia de mână și ne așezam pe divan.

—Ce vrei să facem astăzi?

—Nu știu. Aș putea eu să îți citesc ceva.

—Ei da! Pot citi și eu una, dar când povestești e altceva.

—Dar nu mă pricep la asta. Nu sunt atât de educată ca tine, să nu uităm cât de incultă mă crede contesa. Îmi dau ochii peste cap și râd ușor de tonul meu voit plângăreț.

—Asta e o minciună. Ești foarte inteligentă. Ai cunoștințe din domeniul agriculturii, literaturii, muzicii, gastronomiei, știi limba franceză și nu e ușor de învățat. Ești cea mai deșteaptă femeie cu care am avut ocazia să vorbesc și frumoasă pe lângă toate astea.

—Îți mulțumesc!

           Mă sărută pe obraz și roșesc. E ca un mecanism la mine roșitul. Îmi pun mâinile pe obrajii simțându-mi arzând și acesta râde ușor. Zâmbesc și îmi dau seama că nu am acele trăirii lângă el ca atunci când sunt lângă Edward. Ceea ce e tare ciudat că am început să compar timpul petrecut cu Harold cu cel petrecut cu Edward. Sunt oamenii diferiți și îmi mușc obrazul pe interior când un gol mi se pune în stomac simțindu-mă stânjenită de faptul că sunt singură într-o cameră cu el. Îmi aranjez părul și deodată se aude multă gălăgie din spre ușa de la intrare. Oare să fi venit Edward atât de devreme? Mă ridic și mă îndrept spre ușă mai repede decât am vrut. Inima mea e atât de nerăbdătoare să petreacă din nou timp cu el.

—Hei, vin cu tine.

Se ridică Harold și vine lângă mine și îmi deschide ușa. Ies și dau peste o slujnică care șoșotea cu alta. Trec de ele și restul personalului și când îl văd mi se taie picioarele. Simt cum sufletul mi se strânge, iar lacrimile mă înțeapă în colțul ochilor. Mă dau un pas în spate și mă lovesc de pieptul lui Harold care mă prinde de braț.

—Ești bine?

—Da, da, sunt bine! De ce nu aș fi?

Las privirea în jos și strâng din ochii. Deci de asta a fost el plecat zilele astea. Sunt atât de proastă că nu mi-am dat seama de la început și am sperat în zadar. Mă cuprind cu brațele și nu înțeleg de fapt de ce mai stau acolo și ce aștept de la el. Poate o explicație pentru speranțele pe care mi le-a dat. Oftez ușor și decid că mai bine mă retrag când aud vocea lui caldă care îmi provoacă un fior pe șira spinării. Mă întorc spre el cu inima strânsă și îmi abțin lacrimile, dar și excesul de furie care ar putea exploda în orice moment.

—Spune-i mamei să vină să o cunoască pe Katherine, logodnica mea. Spune mândru și o strânge de talie pe femeia de lângă el care are un zâmbet radiant și îl privește.

—Da, domnule! Fac o plecăciune scurtă și îi evit privirea. Mă strecor printre oamenii care s-au adunat în jurul lor și îmi țin respirația. O aud femeie râzând și cum urările răsună din partea tuturor.

                     Urc repede scările și îmi țin ridicată rochia ca să nu mă împletucesc în ea. E superbă și e îmbrăcată exact după ultima modă. Stătea agățată de brațul lui și îi privea cu superioritate pe cei din jur. Are și tot dreptul la cum arată și după cum e îmbrăcată se vede că situația ei financiară e foarte bună. Lacrimile își fac apariția și se preling pe obrajii. Nu știu de ce plâng și de ce mă doare atât de tare faptul că el e la un pas de a se căsătorii. Sunt o proastă. Am investit sentimente într-o relație imposibilă, iar el a alimentat aceste speranțe cu diferite săruturi, îmbrățișări, alinturi, conversații lungi care conturat în momente drăguțe petrecute împreună. Toate astea la un loc mă ucid acum. Așteptam atât de tare să ajungă acasă și să îl iau în brațe. Când a plecat, mi-a spus să-l întâmpin cu o îmbrățișare și un sărut. A zis că are niște treburi de rezolvat la Londra și când se va întoarce îmi va aduce ceva ca semn al sentimentelor lui față de mine. Mi-am făcut fel și fel de idei, dar se pare că nu m-am gândit destul.
Ca un copil prostuț am crezut fiecare cuvânt și am așteptat cu sufletul la gură cu toate că am fost în compania lui Harold și contesa nu a încetat să-mi reamintească că fiul ei nu mă va lua pe mine de soție. Îmi șterg obraji și încerc să mă opresc din plânsul prostesc. Nu la cadoul ăsta mă așteptam eu, nu la o logodnică care mi-a tăiat creanga de sub picioare și mi-a spulberat visul și inima.

Bună, tuturor. Nu îl omorâți pe Edward. Ce părere aveți despre apariția lui Harold?

Capitolul e nu este corectat, dar îl voi corecta. Sper că va plăcut și acest capitol.
Mulțumesc pentru voturi și vizualizări. ❤