Măștile sufletului(volumul 1)

Capitolul 24

Ana.

                Ușa se deschide și pe ea intră o femeie, iar din urma ei vine și Harold. Mă încrunt și nu îmi dau seama ce se întâmplă și ce caută femeia asta aici în camera mea. O analizez rapid și e mult mai frumoasă ca mine, mai înaltă, cu un ten măsliniu, părul lung și ușor ondulat, iar ochii ei seamănă cu cei a unei zeițe care te farmecă cu o singură privire. Poartă o rochie care i avantajează bustul generos și strâmb din nas când observ cum îl privește pe șotul meu...adică...viitor soț. Harold o privește fascinat și cu obrajii ușor îmbujorați ceea ce îmi ridică un semn de întrebare. Îmi dreg glasul și toți își întorc privirea spre mine. Acesta se încruntă ușor și mă analizează din cap până în picioare observând cum pe chipul ei se așterne o urmă de îndoială. Las capul în jos și îmi privesc corpul, iar lacrimile mi se adună în colțul ochilor.  Sunt atât de urâtă pentru cei care mă privesc  și se observă pe fața lor. Cămașa mea e ponosită, părul ciufulit, sunt în picioarele goale, iar buzele îmi sunt umflate după avalanșa de săruturi cu care am fost trezită. Îmi duc mâinile la burtă și gem ușor de durere. Mă așez pe marginea patului pe partea mea și strâng ușor palmele în jurul burți în speranța că voi liniști copilul, dar nu încetează. Liniștea asta mă face să mă simt îngrozitor și îmi întorc capul spre Edward care mă privea îngrijorat încercând să se apropie de mine. 

-Nu e nevoie, sunt bine. 

-Ce s-a întâmplat? o aud pe femeia care stă aproape peste Edward și simt cum furia mă cuprinde. 

-Nu e treaba ta.

-Ana! se răstește Edward la mine și își încleștează maxilarul privindu-mă urât. E o prietenă și mă bucur să te văd Jasmine.

-Și eu mă bucur să te văd,scumpule. 

             Se aplecă și îl îmbrățișează, stau ceva timp îmbrățișați și mă ridic. Nu vreau să asist la întâlnirea lui cu vreo fostă ori actuală amantă, mi-am făcut destul rău lunile  și zilele astea pentru că îmi fac griji pentru el, dar trebuie să am și grijă de mine și copilul MEU. Jasmine îl sărută pe obraz, iar el o privește în ochii fascinat de ea. Se dă puțin în spate, iar el o privește cu nerușinare uitând că mă aflu și eu în cameră, femeia pe care o săruta acum câteva momente și îi promitea cât în lună și în stele. 

-Doamne, ești atât de frumoasă, Jasmine, mai frumoasă de cât mi te amintesc eu. 

-Mulțumesc mult! roșește și își mușcă buză de jos. Ne puteți lăsa singuri câteva momente?

-Sigur, zice Harold și îmi face semn să ne îndreptăm spre ieșire. Ies repede și Harold mă urmează. 

-Poți să îmi spui cine e asta și ce caută aici?

-E una din amantele lui, e actriță ,o ajută cu un teatru și un magazin. Am descoperit și eu de curând asta, mergea la ea cât a fost cu Katherine. Îmi pare rău, Ana. 

-Pentru? E alegerea lui ce va face mai departe, nu-mi mai pasă. Mi-a păsat prea mult și mi-am făcut mult rău, am nevoie de un moment de relaxare. Mă duc să văd ce face Alice și poate ieșim la o plimbare, nu mă așteptați.

-Nu e bine să reacționezi la nervi, sunt aici pentru tine. 

              Vine lângă mine și mă ia în brațe, dar nu-i răspund la îmbrățișare. Mai mult ca sigur el a adus-o aici, lucrează de mult timp pentru conte și simt că o cunoaște, dar mă minte. Îl împing ușor și se încruntă la mine neînțelegând respingerea mea. Din cameră se aud râsete, iar cuvintele erau înăbușite de ușa din lemn gros. Oftez și îmi duc mâna la frunte, liniștea se așterne peste holul lung și friguros, iar picioarele mele sunt deja înghețate. Nici nu vreau să îmi imaginez ce se întâmplă după ușa aia și cât de tare m-ar răni dacă aș afla. Încep să tremur și îmi frec brațele pentru a le încălzi, nici nu-i dau seama când s-a răcit așa tare afară, dar soacra mea avea dreptate, iarna se apropie cu pași repezi, iar în pădure frigul vine mai devreme.