Măștile sufletului(volumul 1)

Capitolul 17

—Ana, ce ai pățit?

—Edward a aflat tot doar că cealaltă versiune de poveste și trebuie să plec de aici cât mai repede. Nu mai pot sta în casa asta, Harold.

—Sigur, te ajut cu cea mai mare plăcere.

—Îți mulțumesc!

Harold e singura persoană care știa tot adevărul înaintea tuturor, e singurul în care mai am încredere acum, singurul care mă iubește. De ce mă simt atât de liniștită în preajma lui, iar când sunt cu Edward sufletul îmi e agitat? Poate că ar trebui să mă gândesc serios la Harold și la posibilitatea unei relații cu el. E un om bun și de când ne-am împrietenit mi-a fost mereu aproape. Eu ce am făcut? L-am trădat în cel mai rău mod posibil, iar asta nu am să mi-o iert.

Katherine

                  Îmi frământ mâinile nervoasă în poală și îl observ pe tata cum se plimbă de colo până colo nervos. Eram convins că nu trebuie să-i spună despre Ana, dar pur și simplu a izbucnit când a văzut-o. Mie îmi convenea situația, el era cu ea, iar eu era liberă. Nu se mai ținea după mine și nu mai eram obligată să fac lucruri care îi plăceau doar lui. Am încercat să fiu pe placul acelui om, dar el se pare că nu mă va place niciodată. Tata m-a asigurat că e mai bine să scăpăm de Ana așa că am recurs la orice mijloace posibile, dar ea e mai puternică decât am crezut. Ana, pentru el, reprezintă un pericol și mi-a spus că asta e șansa vieții mele și că să nu o ratez. Mi-am ratat-o, dar el nu trebuie să știe, iar pe conte trebuie să-l aduc în patul meu imediat după plecarea Anei.

—Dacă o va crede pe ea?

—Taci, copil prost, contele nu are cum să o creadă pe ea și tu dacă sufli vreo vorbă am să te omor cu mâna mea. Se apleacă în fața mea și îmi prinde bărbia între degete strângând-o, iar lacrimile își fac apariția în colțul ochilor. Mă doare și acum îmi e și frică de ce ar putea să-mi facă.

—Te rog, nu-mi fă rău.

—Dacă asculți de mine și faci tot ce îți zic eu atunci va fi bine pentru amândoi, dar dacă nu, știi tu ce pățești.

Își coboară degetul de-a lungul gâtului meu, peste piept până între sâni făcându-mă să mă afund și mai mult în sofa de sub mine, iar acesta râde cu sclipirea aceea diabolică specifică în privire.

Vreau la mama, nu e corect ce mi se întâmplă, nu mai vreau. Am jucat destul acest joc murdar, nu am obținut decât durere.

—Ascultă aici, trebuie să faci exact cum îți spun ca să îl seduci pe conte acum că Ana nu mai e.

—Dar nu-l iubesc și știi foarte bine asta.

—Dacă aflu că te-ai culcat cu acel tip care îți plăcea te omor și te arunc în râu. El nu-ți poate oferi viitorul pe care ți-l la oferi Edward.

Ba da putea, dar el nu vrea să asculte, niciodată nu a ascultat, iar acum sigur se va ajunge la o ceartă pe care nu mi-am dorit-o. Ce o să mă fac când se va afla adevărul?

Edward

                      Arunc paharul pe care îl aveam în mâna direct în peretele din apropiere făcându-l bucăți. Îmi trec mâinile nervos prin păr trăgând ușor de el și nu-mi pot stăpâni dorința de a sparge tot ce îmi iese în cale. Mă uit la mâinile mele care sângerează și trag un ciob făcându-mă să gem de durere.

La naiba cu femeia asta, mi-a sucit mințile într-un hal care mă scoate din sărite. Cum naiba să fie fiica unui viconte și să lucreze ca servitoare? Ceva aici nu are logică și vreau să aflu, dar știu că ar trebui să renunț, la fel cum și ea a renunțat la mine.