Fantoma

Capitolul 3

Din perspectiva Mariei
Puteam să jur că l-am văzut. Poate mi s-a părut. Deodată sună cineva la ușă. Părinții mei nu pot fii, deoarece sunt plecați pentru două săptămâni. Deschid ușa și văd un băiat înalt, brunet cu ochi albaștrii.
- Bună, te pot ajuta cu ceva? îl întreb iar acesta zâmbește.
- Bună, numele meu este Luca. M-am mutat vizavi și speram că poți să îmi arăți împrejurimile.
- Numele meu este Maria. Desigur. Stai să îmi iau telefonul și vin. Apropo, încântată de cunoștință spun după ce îmi iau telefon și ajung în fața lui.
-De asemenea. Esti foarte frumoasă spune și zâmbește.
- Mersi spun și las capul în jos. Luca îmi ridică bărbia si mă privește în ochi. Ochii lui erau albastrii ca marea. Acesta își mută privirea pe buzele mele și mă sărută. Ce buze dulci are! Când deschid ochii îl văd în spatele lui pe Edward . Era nervos. Dar de ce?
-Hey, ești bine? Scuze pentru sărut. M-a luat valul spune masandu-si ceafa vizibil rușinat.
- E în regulă. Deci unde vrei să mergem?
- Nu știu. Hai în parc.
-Ok. Drumul spre parc a fost tăcut. Nici unul dintre noi nu spunea nimic.
- Deci, de ce te-ai mutat aici?
 - Părinții mei au primit un loc de muncă. Tu?
- La fel spun și zâmbesc.
   Am stat trei ore cu Luca și am povestit. E super drăguț si amuzant.
 - Mă întrebam dacă... vrei să iei cina cu mine?
- Da, chiar mi-ar plăcea să iau cina cu tine.
 - Bun. Atunci ne vedem mâine. Îți spun eu ora spune si mă pupă pe obraz. 

   Din perspectiva lui Luca
Am crezut că sunt niște bătrâni în casa aia, dar când am văzut-o am știut că am făcut un lucru bun că am venit aici. Doamne! Ce frumoasă e! Când am sărutat-o am simțit că mă topesc. Mă bucur că părinții mei au insistat să vin cu ei. Dacă nu veneam nu o mai cunoșteam pe Maria. Când am intrat în casă i-am văzut pe ai mei pregătind masa.
- Bună
- Bună, Luca. Unde ai fost până acum? Eu nu spun nimic și-i iau în brațe apoi le spun că mă culc și urc în camera mea. Mă culc gândindu-mă la Maria. Abia aștept să vină ziua de mâine.
    Din perspectiva Mariei
Descui ușa și scot un țipăt. Părinții mei... Părinții mei erau spânzurați. O doamna a venit și a sunat la urgențe dar când au venit au spus că a fost prea târziu. Mă prăbușesc și încep să plâng. Am rămas singură. Cineva mă luase în brațe.
- Gata. Nu mai plânge spune și mă pupă pe frunte.
- Vă mulțumesc spun și mă ridic. După ce a plecat toate lumea m-am dus la mine în cameră. M-am așezat într-un colt și am început să plâng până când am adormit. Am simțit două brațe ridicându-mă de jos și punandu-ma în pat.