Fantoma

Capitolul 26

 Din perspectiva lui Edward
Au trecut câteva ore de când a plecat. Oare unde e? E bine? Cum am putut să fiu atât de prost? Îmi vine să îmi tai mâna . Deodată am auzit ușa trandindu-se așa că mă ridic de pe jos. Era ea dar schimbată . Avea o privire rece, nepăsătoare și plină de ură. Ură față de mine.
-Iubito, îmi pare rău . Nu am vrut să te lovesc eram nervos și .. dar nu mai apuc sa zic nimic că îmi dă o palmă .
-Cine te crezi? Hmm? Cine dracu ești tu? Cum ai putut să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic?
-Ți-ai amintit ?
-Da. Mi-am amintit tot! țipă la mine iar eu simt că nu mai pot să respir.
-Cum ai putut să faci asta?
- Te iubesc Maria spun și mă apropii de ea dar se dă în spate.
-Mă iubești nu? Te-ai gândit doar la tine. Nu îți pasă de nimeni inafară de tine.
-Daca nu îmi păsa de tine când te-a lovit mașina puteam să te las să mori.
-Mai bine muream. Oricum mi-ai luat totul. Mi-ai ucis părinți mai bine mă omorai și pe mine. Eu îmi las capul în jos și nu mai spun nimic. Ce ar mai fi de spus? Sunt un monstru și un egoist.
- Ăsta sunt. Dar jur Maria sentimentele mele pentru tine sunt adevarate. Ești prima persoană și ultima pe care am iubit-o și o voi iubi în continuare. Daca vrei să pleci pleacă . Nu te mai țin cu forța spun și mă uit în ochii ei caprui. Aveam o speranță că va rămâne  dar s-a întors cu spatele și a pus mana pe clanta. S-a uitat spre mine pentru ultima oara și a spus încet :
-Adio, Edward .
Din perspectiva Mariei
După ce l-am acultat mi-am dat seama ca regretă ce a făcut și că mă iubește dar eu nu pot să o fac. Cât am stat cu el m-am îndrăgostit de el dar nu așa de tare încât să îl las pe Lucas. Până la urma el a fost alături de mine. Am văzut in chii lui o fărâmă de speranță că o să rămân dar nu am făcut-o . O mână se asaza pe umarul meu și îl vad pe Lucas zambind. Îi zâmbesc si eu și îl iau în brațe .
-Haide acasă  spune si mă ia de mână . Te iubesc!
- Și eu te iubesc.