Fantoma

Capitolul 4

Din perspectiva lui Edward
Când i-am văzut împreună și când a pupat-o pe obraz un val de furie m-a cuprins. Când m-a văzut am dispărut. După ce a plecat ea am dărâmat o vaza si am facut o gaura în perete. De ce îmi pasă de ea? Deodată se aude ușa. Am crezut că este ea dar erau părinții ei. Dacă ea nu a vrut să plece și se joacă cu mine așa fac si eu. Un zâmbește drăcesc îmi apare pe față. Mă duc în spatele lor. Femeia mă vede și se face albă la față.
- Cine ești? mă întreabă tremurând
- Coșmarul vostru spun iar ochii mi se fac negrii.
Merg în spatele barbatului și îl sufoc apoi mă întorc spre femeie făcând același lucru apoi îi spânzurat. Se aude ușa iar eu dispar. Aud un țipăt. aud cum plânge. După îmi dau seama că nu trebuia să fac asta.
După un timp o văd cum intră în camera, se așază în colt și plânge până adoarme. O iau si o pun pe pat. Suspinele ei mi-au facut inima să se spargă în mii de bucăți. Sunt un monstru. Nu o să mă iubească nimeni. Regret ca am facut asta.

Din perspectiva Mariei
M-am trezit din cauza razelor soarelui. Mă ridic în fund și mă uita la ceas. Era 13:10.
- Mamă , de ce nu m-ai trezit spun și mă ridic din pat când imaginile de ieri trec prin fața ochilor mei. Mă pun jos și încep să plâng.
- De ce m-ati lăsat ? Deodată aud un râset. Mă uit prin cameră și văd silueta lui Harry. Acesta râdea.
- De ce râzi?
- Mama ta avea o fată frumoasă când am omorât-o spune și râde iar eu încep să plâng mai tare.
- Monstule! Ești un monstru! Cu ce ți-au greșit? țip la el iar în privirea lui am văzut puțină milă și părerea de rău.
- Nu trebuia să veniți în casa asta.
- Te urăsc! Mi-ai omorât părinții. Mai bine mă omorai pe mine. Te urăsc! spun și iau vaza vrând să dau în el dar dispare iar vaza face contact cu peretele. Știam eu că nu trebuia să vin în casa asta nenorocită. Deodată bate cineva la ușă. Deschid ușa și îl văd pe Luca. Când mă vede îi piere zâmbetul.
-Maria, ce ai pățit? mă întreabă și mă ia în brațe. Eu nu spun nimic și îl strâng în brațe. Acesta mă mângâie pe cap și îmi spune :
- Hai sa ne așezăm pe canapea si îmi spui după. Mă pune pe canapea și apoi se duce în bucătărie. Îmi dă un pahar cu apa si se așază pe canapea.
-Deci, ce ai pățit?
- Când am venit acasă ieri i-am văzut pe părinții mei spânzurați.
- Îmi pare rău spune și îmi șterge lacrima cu mana. Știi cine ar fi putut face asta?
- Nu, nu știu..