Fantoma

capitolul 19

Din perspectiva Mariei
Ajunși în parc îl rog să îmi ia o înghețată. Acesta stătea de vorbă cu vânzătorul. Asta poate fi șansa mea.
-Maria! Mă întorc și îl văd încruntat și nervos. Nu mai stau pe gânduri și încep sa fug.
- Maria,oprește-te! strigă dar eu fug mai repede. Ieșisem din parc. Am trecut strada dar îl aud după mine.
-Maria! Ai grijă. Văd o mașină venind în viteză spre mine apoi o durere insuportabilă . Îl aud pe Edward zicând:
- Iubito, rezista. Nu îmi face asta apoi totul devine negru.
Din perspectiva lui Edward
Era prea frumos ca sa fie adevărat. Trebuia să îmi dau seama că vrea să fugă. Văd o mașină care vine în viteză. Strig la ea dar e prea târziu. Mașină o lovește. Nu! Asta nu se poate întâmpla. O iau în brațe și alerg spre spital.
- Ajutor! Doctor! Asistenta! Unde  e toată lumea strig nervos și văd o asistenta venind spre mine.
- Ce s-a întâmplat domnule?
- A lovit-o o mașină. O pune pe targă și îmi spune să aștept.
** După 2 ore**
  Stau de două ore pe scaunul asta. Sper sa fie bine. Daca o lăsam in pace nu se întâmpla asta. Dar o iubesc și sunt prea egoist sa îi dau drumul. Deodată doctorul iese iar eu îl întreb:
- Cum e iubita mea? E bine?
- Da, este bine.
- Pot sa o văd?
- Desigur, dar are nevoie de odihna. Îi mulțumesc doctorului și intru in salon. Era trează. Când am deschis  ușa a tresărit și s-a uitat la mine.
  - Doamne! Iubito, ce mă bucur că ești bine. Nu mai face niciodată asta. Știu că sunt un monstru dar sunt prea egoist sa te las sa pleci. Ea se uita la mine și mă întreabă:
- Cine ești? Ea nu își amintește de mine? Asta nu se poate întâmpla. Ies plângând din salon si dau cu pumnul în perete apoi chem doctorul.