♛69 Seductions♛(H.S)

*Capitolul 21: Foc

*13:20...Londra-Marea Britanie*

Eu şi Luke ne-am pregătit de ieri seară pentru râvnita vacanță în Caraibe. Abia aştept să scap de Harry pentru o săptămână. Nu e mult dar simt nevoia de o recreere şi sper ca această vacanță să mă ajute.

-Harry. Noi plecăm! Vino..

Luke este întrerupt de catre Evelyn care coboară ca o divă pe scări. Sper să te împiedici şi să îți rupi... gâtul!

-Harry a plecat mai devreme. A spus că nu îl intreresează de voi. Dar puteți să vă luați 'rămas bun' de la mine.

-Cu siguranță o să îmi iau dacă nu încetezi să mă mai enervezi!

Încerc să o apuc de extensiile alea ondulate dar Luke mă trage afară din casă.

-Bufnița! Oh, Doamne, ce nervi mi-a facut! Dacă nu erai tu acolo să mă opreşti, îmi luam pe loc rămas bun de la ea.

-Calmează-te! Chicoteşte şi mă apucă delicat de mână.

-Oh, Doamne, Luke! Abia aştept să ajungem! Sigur o să...

Zâmbetul meu dispare fiind înlocuit de un tresărit uşor din cauza telefonului care vibra, creându-mi o stare ciudată în zona stângă a posteriorului meu. Îl scot rapid şi văd numele lui Skyler pe ecranul telefonului. Glisez cerculețul mic şi verde dar nici măcar nu apuc să îl duc la ureche căci țipetele ei îmi crează o stare de îngrijorare. Încerc să îi explic să se calmeze şi să îmi spună direct ce s-a întâmplat însă aceasta nu îşi poate reține scâncetele. În secunda în care Skyler termină ce are de spus, mâna mea stângă se înmoaie, odata cu picioarele, aceasta scăpând telefonul pe iarba puțin umedă, iar cealaltă mână îmi acoperă din instinct gura întredeschisă datorată uimirii.

-Ally?! Ce s-a întâmplat?! Eşti bine?

Vocea lui Luke răsuna vag prin mintea mea făcând-o şi mai confuză şi totodată panicată.

-Părinții mei.. Casa.. Foc..

Am păşit tremurând către taxiul din fața casei care aştepta de ceva vreme, urcându-mă şi spunându-i şoferului să de grăbească căre adresa pe care i-am spus-o mai apoi. Simțeam cum inima mai avea puțin şi îmi ieşea din piept însă m-am calmat, gândind optimist. Am răsuflat lung şi zgomotos şi am ieşit din maşină alergâng pe străduța lăturalnică. Dau colțul dar nu apuc bine să mă opresc căci picioarele mele se înmoaie aproape căzând pe asfaltul din curtea casei pe jumătate distrusă de focul mistuitor. M-am repezit la uşa care acum nu mai era la loc, ci aruncată într-o altă parte, însă Luke mă opreşte prinzându-mă de talie.

-Luke, lasă-mă! Dă-mi drumul! Trebuie să îi salvez!

-Ally, calmează-te! O să fie bine, o să fie bine! Ambulanța e pe drum! O să fie bine! spune acesta şi mă sărută uşor în creştetul capului dar fără folos. Părinții mei erau acolo pe jumătate morți. Îi puteam vedea şi auzi pe balcon cum țipă şi cer ajutor.

Nu mai puteam rezista! Nu mai puteam aştepta acea nenorocită de ambulanță dar care, într-un final a aparut în fața casei, urmată de două maşini de pompieri.

După mai bine de jumătate de oră în care pompierii se chinuiră să stingă focul, mama şi tata sunt scoşi din casă, fiecare pe câte o targă. Mă uitam la ei cum acel foc nenorocit le-a mutilat, la propriu, întreg corpul.. Mă simțeam distrusă. Mă simțeam slăbită de puteri, extenuată, incompletă. Mă simțeam pierdută... Îmi era frică. Îmi era frică de ce se putea întâmpla cu părinții mei. Îmi era frică de faptul că aceştia nu se vor mai întoarce niciodată acasă.. Dar cel mai important, îmi era frică că acest incendiu nu a fost întâmplător ci premeditat...

Hei micuților, gata şi acest capitol! Sper să vă placă şi vă puteți lăsa părerile într-un comentariu! Kisses ♡