Be proud of you

Vier

4. Popularitatea si secretele ei.

V-ati intrebat vreodata cum e sa fi populara? Sa ai garderoba plina de haine de firma, telefoane de ultima ora, sute de like-uri pe facebook, cel mai frumos baiat din scoala la degetul mic si pe deasupra ,sa fi si in centrul atentiei. Cu siguranta ati facut asta macar odata. Adevarul e ca si eu am facut-o.

Dar ce-ar fi sa va propun un mic test de imaginatie? Credeti ca sunteti in stare? Haideti sa vedem!

Sa presupunem ca suntem populare pentru un minut. Avem mii de haine, un pat cu baldachini, un Iphone nou- nout si o talie de viepse. Ne ducem la scoala si toata lumea ne saluta si vorbeste cu noi. Profesorii ne pun numai note mari, iar prietenii nostrii ne complimenteaza intr-una. Apare si iubitul nostru. Musculos, cu parul facut si niste ochi ciocolatii, traverseaza incaperea starnind invidie pe la mesele fetelor. Vine la noi si ne ia in brate si incepe sa ne sarute de fata cu toata lumea, laudandu-se cu iubita sa. Totul suna perfect pana aici, nu? Sa vedem si partea mai putin placuta.

Terminam orele si ajungem acasa. Casa noastra, desigur, o vila exclusivista cu piscina interioara si mansarda. Inchidem usa in urma noastra si ne azvarlim ghiozdanul pe unde apucam. Strigam de vreo trei ori sa vedem daca cineva e acasa. Niciun raspuns. Ne ducem in bucatarie si pe masa gasim un biletel. In el scrie ca mama e plecata toata saptamana impreuna cu tata rezolvand niste afaceri. Posomorate, ne luam ceva de mancare si ne ducem in camera noastra. Stim ca vom fi nevoite sa ramanem singure timp de o saptamana. Nu e nimic, ne descurcam, doar nu e un capat de cer. Patrundem in dormitor si privirea ni se opreste pe un tablou care atarna pe perete. In el se oglindeste o fata cu aparat dentar, niste ochelari butacanosti pe nas si un par ce sta in toate directiile. Schitam un zambet. O recunoastem. Suntem noi la varsta de 9 ani. Ne aducem aminte de vremurile cand obisnuiam sa fim batjocorite pentru felul cum aratam. Cand nu aveam niciun prieten. Cand toata lumea ne credea invizibile. Fara sa realizam, o lacrima ni se prelinge pe obraz si ne grabim s-o stergem. Nu suntem obisnuite sa plangem, considerand plansul simbolul slabiciunii. Toata viata am fost obisnuite sa luptam ca sa ajungem cineva si sa ne estompam trecutul. Dar nu mai rezistam si ne gasim prabusindu-ne la pamant si plangand cu sughituri. Ni se pare prea mult. Credem ca trebuie sa pastram mandria familiei si mai ales imaginea noastra. Stim ca daca vom face fie si cea mai mica greseala, toata lumea va rade de noi. Si nu mai vrem asta. Nu mai vrem sa traim o viata ca asta. Vrem sa fim normale. Vrem sa fim noi.

Incheiem testul de imaginatie si revenim la viata noastra. Ce parere aveti acum despre popularitare? Credeti ca mai este un lucru atat de bun? Nu incerc sa va creez o idee negativa, din contra, ci doar am stat si am analizat situatia cu amanuntul. Si mi se pare chiar destul de greu sa fi populara si sa ti stacheta sus. Dar vreti sa stiti un secret? Eu cred ca fiecare dintre voi sunteti populare. Asa cum sunteti. Chiar daca aveti cosuri sau haine mai modeste. Chiar daca aveti picioare mai plinute sau din contra mai subtiri. Cum spuneam in primul capitol, sunteti frumoase. Foarte frumoase. Ba chiar si populare. Si stiti de ce? Pentru ca sunteti diferite. Sunteti unice.

Orice simplitate este o complexitate rezolvata.

Aloha! Ce mai faceti? Deci, in primul si primul rand, vreau sa va multumesc pentru numarul ridicat de cititori si pentru toate voturile si comentariile pozitive. Nu cred ca am mai zambit cu pofta de tare mult timp. In al doilea rand, capitolul asta nu e cine stie ce, e cam scurtut stiu, dar totusi sper sa va satisfaca. Si in al treilea rand, ati vrea sa inchei fiecare capitol cu cate un citat? Astept parerile voastre. Va iubesc mult!

~xoxo~