Be proud of you

Zwölf

12. Nu sunt ca ea.

Piele alba, par lung, ochii mari, pometi proeminenti, talie subtire, buze voluptoase. Cred ca v-ati facut deja o imagine in cap. Da, ea este, fata perfecta. Fata dupa care orice baiat isi intoarce privirea, iar fiecare fata este invidioasa. Simbolul feminitatii si al puritatii divine. Un fel de Afrodita am putea spune.

Mereu cuvantul ei e lege, iar gusturile-i sunt rafinate in toate materiile, de la imbracaminte pana la persoane. Mereu dobandeste tot ceea ce vrea, si uneori chiar si in plus. Mereu are note mari, bani multi si un nivel de popularitate foarte ridicat. Intr-un cuvant, paradisul pe pamant.

Apoi ne intoarcem privirile spre noi. Noi cele cu haine modeste, un par nu intotdeauna ordonat, multe cosuri pe fata, forme mai plinute si castile mereu in urechi. Ne gandim cat de inferioare ne simtim in prezenta lor, cum gelozia ne invadeaza sufletul si cum incepem sa ne judecam aspru. Le evitam cat de mult posibil, rangul lor fiind unul superior si ne intoarcem la prietenii nostrii. Invatam sa ne bucuram de lucrurile micute, de o nota buna, de o imbratisare calduroasa, de un ceai cald. Si asta este tot ce conteaza.

Noi suntem cartile pe care le citim, filmele pe care le vizionam, muzica pe care o ascultam, visele pe care avem, vorbele pe care le rostim. Noi suntem ceea ce alegem sa invatam din acestea. Noi suntem sunetul oceanului, o briza de aer proaspat, cea mai stralucitoare stea, dar si cel mai intunecat gand. Noi suntem o colectie de amintiri si experiente. Noi suntem a doua sansa a zilei de maine. Noi suntem speciale.

Nu am inteles niciodata de ce visul omului a fost de a avea un corp perfect asemenea zeiilor. Deseori, avea sentimentul de ignoranta, respingere si ura. Uneori era nevoit sa-si ascunda defectele fizice in spatele hainelor. Defecte care sunt nesemnificative in ochii celorlalti, dar in ochii lui sunt agonia. Isi creea singur complexe ca nu arata la fel ca modelele din reviste sau de pe podium. Plangea in fata cantarului si spargea oglinda. Doar pentru ca lucrurile nu erau asa cum voia el sa fie.

Dar noi nu trebuie sa fim asa. Noi trebuie sa ne adancim intr-o mare de cunoastere si existenta. Sa lasam cuvintele sa ne curga prin vene, iar culorile sa ne umple mintiile. Sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem. Si atunci si cei din jurul nostru vor face la fel.

Daca suntei de acord cu mine, opriti-va din a va mai compara cu altii. Ei pot sa aibe note mari la teste, o infatisare mult mai aromnioasa, o tona de prieteni, dar niciodata nu vor avea ceea ce aveti voi. Sufletul vostru, gandirea voastra, aspiratiile voastre.

Rareori ne gandim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseste.

Helău pipăl. V-a fost dor de mine nu? Uitati, imi pare raaau ca nu am mai putut posta din cauza tezei si testelor(stiu, scoala asta). Dar am sa ma revansez. Apropo, am un anunt de dat. Cartea asta va mai avea doar 8 capitole. Deci capitolul final va fi 20. *lacrima* Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine de la inceput si care m-au ajutat sa ajung la uriasul numar de 1K va iubesc. Faceti parte din corasonul meu si nu exista cuvinte in lumea asta ca sa va descriu. Sunteti...minunati.

P.S Ce filozoafa sunt la 12 noaptea, of. Dedicatii?

~xoxo~