-Hei iubire
Ignor sunetul introdus de un bou în urechea mea. Da, iar merg spre alta oră,pe coridorul aceleiași școli la care trebuie să merg în fiecare zi ca să ce?Ca să fiu privită ca pe o ciudată.
Dar nu sunt ciudata. Sunt Crissa și am 18 ani. Ori poate sunt, ei sunt normali, oamenii ca ei duc o viata epica, traiesc fara sa-si depaseasca limitele si confunda "ciudat" cu diferit. Dar eu oare mi-am depasit vreodata vreo limita? Am avut ocazia? Nu, nu ma pot gandi la asta, e diferit la mine, mereu diferit, riscurile m-ar aduce atat de departe..si orice as face, m-ar gasi.Imi concentrez mintea pentru a-mi alunga stupidele ganduri din mine si continui sa merg.
Pășesc sigur în clasă.
Profa-Domnișoară , ai întârziat
Eu-Observ..
Și mă așez în ultima bancă holbându-mă pe caiet..
Ridic ușor capu , cuvintele profesoarei îmi trec prin ureche ca un vuiet, care nici nu e ascultat. Tot ce am acum în gând e foamea. M-ai am o oră de suportat..defapt, mă uit la ceas, 30 de minute. Îmi voi pierde controlul.
Mă uit în stânga și în dreapta, acum toți se holbau la mine. Ce-s eu?Vedetă internațională? În mintea mea se lasă liniște,nu pot auzi cu exatitate ce explică profesoara, dar, în definitiv niici nu mă interesează .N-am nevoie de ore suplimentare, am note bune, ce explică ea,mai mult ca sigur știu deja.
Nu o aud pe profă dar aud șoaptele din față aud numele Crissa pus lângă adjectivul ciudată , da, așa mă consideră cei pe care îi numesc colegi.Poate așa mă consider și eu.
Mă reîntorc în caiet și reîncep să mâzgâlesc tot felul de cuvinte fără înțeles. Aberez.
