CAPITOLUL 2.Partea a4a-"Noul meu prieten"

58 3 0
                                    

Ziua de sambata mi-am petrecut-o ascultand vocea din stomacul meu care-mi cerea de mancare, muream de foame, iar sangele de la Math ma distrugea pe interior creidu-mi si mai multa foame. Si totusi zac, dar cat?Luni e un alt inceput de scoala , unde se presupune ca trebuie sa particip, nu sa stau sa-mi asculte toti sunetele stomacului, ci sa fiu si eu , oarecum, activa.

Nu mai rezistam..Se inserase. asta era ocazia mea perfecta sa mai dau o raita , poate voi gasi o padure.

Am inconjurat de 3 ori orasul si nimic..si ma simt sa caut il alte orase , sa nu dau de probleme, mai mari.

Mda, sunt timida...Nu fricoasa. TIMIDA, suna mai adorabil ._.

Cautarile mele se sfarsesc in acelasi parc pustiu in care, acum 2 zile adormisem. La fel ca atunci parcul e pustiu. Diferenta e ca nu e la fel de tarziu ca atunci.

Mergand prin parc observ o silueta. Acea fiinta isi da gluga jos din cap aplecandu-se dupa ceva, cel mai probabil un neinsemnat ban, sau telefonul..mhm..Privirea mea de vampir ii observa gatul suculent. Fiinta mea tremura mai tare ca niciodata. 

Corpul meu incepe sa alerge cu puterile de vampir iar eu ma trezesc deasupra..tipului..atarnandu-mi coltii de gatul lui

Ma ingrozesc.Nu , eu nu pot face asta.

Ma ridic si soptesc

-Scuuuuzeeee

Cu acelasi glas tremurat pe care il tot am decand ma cuprinte foamea asta salbatica. Apoi Ochii mei se inchid iar .Vad negru in fata ochilor si imi simt corpul, pe care nu eram in stare sa-l controlez, cazand

***

Ma trezesc intr-o incapere total necunoscuta, dar sunt hranita, ma simteam bine ,parca eram nou nascuta

Ma indrept spre geam si privesc privelistea

Afara ploua, o ploaia blanda, o ploaie placuta, deschid geamu si o simt..simt ploaia cum ma simt si pe mine,insfarsit, simt cum e sa nu-ti mai fie foame..

Aud pasii, iar usa se deschide incet

Ma sperii si vreau sa fug, dar unde?Ce n-as da sa am 2 ai ca sa pot sari pe geam, dar nu, geamul e prea mic si eu prea mare. Ce fac?

Raman incremenita cu privirea atintita spre fereastra..in strada..in gol

O voce imi spune

-Esti bine?

Si cineva isi pune mana pe mine, ca si cum ar vrea sa-mi zica ca sunt in siguranta..

Brusc, ma intorc. Il vad..

Eu-Tuu...

El-Da..eu

Imi amintesc, ii vad toata fata, nu-i mai vad doar ochii, privirea mea nu-l mai vede incetosat

El e cel care a stat cu mine noaptea intreaga,cand dormeam intr-un parc oarecare. El e , cel ce ma privea bland, el e si colegul meu de banca

Ma sperii... stie ce sunt, am stat la gatul lui... 

Ma indepartez intr-un colt de camera si il privesc, vrea sa se aropie. De ce, de ce nu ma priveste cu ura?De ce nu ma priveste bland.

Brusc, privindu-i ochii negriciosi si vazand pata de roseata din ei realizez

Eu-Esti vampir

Andrew-Ca si tine, nu?

Eu-Da..

Si el vine si ma aseaza jos

Eu-Imi pare rau ca vroiam sa te musc , ca te-am speriat ..

Andrew-Nu mai speriat, sunt si eu vampir, daca voiam puteam riposta

Eu-Si de ce n-ai facut-o?

Andrew-Stiam ca n-o vei face

Eu-Cum?

Andrew-Se vede in ochii tai ca n-ai muscat niciodata un om, ca ti-e frica, ca ti-e frica ca esti vampir

Se asterne o tacere. Dupa un timp el adauga:

Andrew-De cand esti vampir?

Eu-De trei ani..

Andrew-Si tot nu esti obisnuita?

Eu-Eu nu vroiam sa fiu vampir, eu vroiam sa fiu umana, sa-mi stiu numele, nu sa aflu din intamplare ca e posibil ca numele meu de familie sa fie Walter, sa-mi tin minte familia,prietenii, sa nu fiu luata de toti ca ciudata scolii, sa fiu normala. Sunt vampir dar am sentimente

Andrew-Waw..inteleg..mai putin ultima parte.. ce ti se pare ciudat?Si eu am sentimente

Eu-Poftim?

ANDREW-Esti de atata timp vampir si nu stii nimic despre ei, ce te face sa crezi ca nu poti avea sentimente?Unde ai trait atata timp?

Eu-Alaturi de cel pe care l-am iubit enorm si care dupa transformare mi-a luat libertatea, memoria si dreptul de a trai

Andrew-Explica-mi..Povesteste

Eu-E complicat..si e o poveste lunga

Andrew-Am timp

Si ma ia de mana si ne asezam impreuna pe patul pe care, acum 30 de minute eram lesinata.

Si incep sa-i povestesc, De math, de trecutul meu, de memoria pierduta..de Lexi, singura fiinta despre care mai tineam minte ceva, de cuvantul"ciudatenie" cu care eram insusita, de viata mea..tot

Nu stiu daca era bine ce fac dar aveam incredere in el..pur si simplu..si simteam nevoia de a ma exprima

Pe fata lui puteam citi uiimireaa si dezgustul.

Andrew-Sunt mai expert ca tine..daca vrei sa aflii ce e trecutul tau, te pot ajuta

Eu-...

Pierduta in intunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum