CAPITOLUL 2.Partea a2a-"Misterul"

58 4 0
                                    

O noua zi.

Nu mi se pare foarte util sa merg astazi la scoala, ar trebui sa incep de luni..si totusi, curiozitatea unei noi vieti nu mai poate astepta.

Daca o sa ma prinda MATH, macar sa stiu ca am avut macar o zi in care, stiam ca ,atunci cand voi ajunge acasa nu-mi voi lua o palma si nu voi fi jignita. O zi in care, orasul in care sunt ma va lega de prietenii si familia de care,pur si simplu am uitat..

DECI, de dimineata merg in cautarea unei paduri ca sa ma hranesc dar,nimic.Nu sunt prea buna la explorat orase, dar chiar sa nu gasesc nici o padure?Cand eram aici Math cum se hranea?imposibill..

Gandindu-ma ca voi rezista azi , merg acasa imi iau lucrurile si pornesc spre noua mea scoala. 

Fluturi emotionali ma domina,intru cu pasi lenti si tematori in scoala. Privirea mea inspecteazaa totul, aceasta este,aparent, cea mai surprinzatoare scoala pe care am vazut'o si eu am vazut multe scoli,iar prin surprinzator ma refer la ciudat. Ciudat..ca mine..da.

Colind coridoru neterminat al scolii cautandu-mii clasa. Fete si baieti care ma privesc nepasator, ca pe o straina neinteresanta.

-Insfarsit.

Imi soptesc eu, aici pot fi aproape normala. 

Toti au tenul deschis, unii chiar mai deschis ca al meu ceea ce e ciudat, deoarece ca vampir am un ten foarte albicios.In privirire unora se poate citi ura, ura fata de viata.

Altii merg nepasatori,alti temandu-se sa nu faca o greseala in fata anumitor gasti care ii privesc superior.

Deplasandu-ma pe acel coridor, lumea se pierde..incep sa fie din ce in ce mai putine persoane, clar..au inceput orele.

Trec pe langa un grup alcatuit din 2 baieti si o fata. Unul din baieti statea cu spatele, altul ma privea si ranjea dubios,vedeam in ochii lui ura cu care ma priveste, puteam ghici ca ma considera ciudata. 

Da, se pare ca oriunde as fi sau orice as face cineva o va face..Cineva ma va considera ciudata.

Indepartandu-ma de privirea lui si incercand sa-l ignor, trec si pe langa privirea fetei.

Tresar.

Ochii ei ma privesc si se inrosesc cumplit. O fi un dar de la natura sau nici ea nu e umana? Ochii ei imi transmit un mesaj, parca ar vrea sa-mi spuna ca..stie..ce sunt..Ochii ei,aparent albastrii se inroseau privindu-ma. Privirea ei transmitea o stare de neliniste, de nesigurata si tot odata erau si o mangaiere pentru trupul meu. Ma faceau sa ma simt normala, da stiu, e imposibil..si totusi..poate..

Mhm, langa ei se afla clasa mea; trec pe langa ei privindu-i iar acel baiat care era odinioara cu spatele acum se uita fix in ochii mei. Fiorii imi strapungeau corpul iar eu am inceput sa tremur din toata fiinta mea,baiatul acela imi era cunoscut..si totusi..daca l-as putea vedea mai bine...

Nu vreau sa ma uit fix la el ca sa nu par ciudata, cum aparet, pare el..ciudat intr-un mod bun

E ceva dubios in scoala asta, in grupul asta, o simt.

Niste pasi de pantofi cu toc risipesc linistea si misterul. Ma uit in spate. O femeie de 30 si ceva de ani venea spre noi, mai mult ca sigur o profesoara care a intarziat la ora. Fiind ultima clasa de pe coridor, pot paria ca e profesoara ce trebuie sa soseasca la ora mea. Intru in clasa. Acel grup misterios ma urmeaza tacut.

Eu ma asez in ultima banca, ca de obicei, iar ei se aseaza in alte 2 banci libere, fata cu baiatul cu zambet pervers iar baiatul cu privirea fix atintita spre mine statea singur in alta banca, la fel ca mine...

Pierduta in intunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum