CAPITOLUL 1 . Partea 2- "Intoarcerea in Iad"

97 6 0
                                    

Ma reintorc in acel loc pe care al trebui sa-l numesc "casa". Se presupune ca o casa ar fi locul in care orice om vrea, in cele din urma sa se intoarca, eu nu vreau asta, deci..pot numi cladirea aceea casa?

Auci.A revenit.

Ma simt din ce in ce mai slabita si lui nu-i pasa!El m-a facut asa!Eram normala!

Coltii mei nu mai pot fi stapaniti , acum isi aratau ascutisul si marimea, singuri cerand disperati  mancare.Strada era pustie,deci,din fericire nimeni, nu ma putea vedea..

Si asta e,in cele din urma, ajung acasa, ajung in cel mai teribil cosmar al meu..

Intru in casa si ma duc in sufragerie,acolo el ma asteapta mereu. 

Math-Ai v..waw,waw,waw..ce-i cu tine?

Eu-Intrebi cei cu mine?N-ar trebui sa stii?Ma pedepsesti nelasandu-mi mancare, pentru ce ? Oh, iar apoi, mai si pui intrebari de-a dreptul stupide.

Eram nervoasa, iar el trebuia sa se astepte la asta, asa reactionata nervii mei atunci cand pana si trupul e pe cale sa cedeze.

Math-Ca sa-ti inveti lectia, nu poti fugi de mine!Eu te-am facut asa si esti a mea

Eu-Bine,sper ca esti multumit de cum arat.

Si vroiam sa plec

Math-Nu pleci nicaieri

Si ma prinde brutal de mana

Math-Nu-mi intorci spatele cum ai tu chef!Sau mai vrei o pedeapsa dupa ce se incheie asta, vei muri de foame

Eu-Stii foarte bine ca m-as putea hrani singura daca

Math-Daca ai putea pleca din oras in padure fara sa aflu?Sau ce, crezi ca te poti hrani dintr-un om?

Eu-Eu am suflet!Nu ca gunoiul ala pus in interiorul tau

Math-Ce suflet ai tu?Esti vampir, vampirii nu au asa ceva, momentan esti tanara, candva va muri definitiv

Eu-Te urasc!

Math-Misca-te din fata mea, devii penibila

Si imi da o palma care ma tranteste jos, coltii mei se arata singuri, datorita foamei crestea,iar eu o simteam, ma distrugea.

Math-Nu scoti coltii la mine

Eu-Dar, nu eu o fac, e foamea, intelege!

Math-Foamea?Oh, te rog, esti asa revoltata incat mi te impotrivesti mie, de parca as fi de vina ca esti asa ciudata..

Eu-Da, esti de vina!Daca nu ma transformai eram acasa. Ti-ai batut joc de mine, m-ai facut sa cred in tine ca apoi sa ma ranesti, ca sa pierd tot!Si da, e de la foame

Math-Esti un vampir slab!Si foame vei face in continuare, atata timp cat mi te impotrivesti si imi comentezi!SI STII CEVA?Daca ne-am intoarce in trecut, as mai face asta odata!

Eu-Esti un nemernic!!!

Math-POFTIM?

Si vine spre mine ma trage in sus de cap si imi mai da o palma, tipic lui. M-am obisnuit cu urma palmei lui..dar,cu timpul are mai multa forta, acum a aplicat-o pe toata pe mine..A durut!

Imi venea sa plang, doar 2 lacrimi s-au prelins incet pe obrajii mei, parca neuscanduse.

Math le-a observat,chestie de care imi era frica..

Math-Plangi?oh,ce slaba esti.

Eu ma duc in camera si ma duc la balcon, prieteni nu, familie nu,nimic  nu, m-am saturat!

Coltii mei erau de nestamanit, eram in stare sa ma musc si singura..

In fata mea soarele care nu ma ardea doar datorita unei bratari stupide se stinge, vad negru in fata ochilor ,ma prabusesc si lesin..

Pierduta in intunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum