Capitolul 2.Partea 1"Un nou inceput"

78 5 0
                                    

Bun deci am ajuns?

Azi e inceputul unei alergari dupa trecutul in departat,care tine de vechea mea viata..si tot odata de o fuga de trecutul al carui nume e "Math"

Acum ce fac?Mhm..da, caut o casa..si probabil o scoala..

Intr-adevar, ma tem, daca Math ma va gasi ma voi putea considera moarta..totusi,nu sunt deja? In plus..e aproape imposibil ca Math sa ma gaseasca!Aici sigur n-ar cauta, il cunosc..nu se intoarce niciodata in orasele din trecut..

Arunc o privire in jur si in spatele meu remarc un parc .Ma duc acolo, pana la o ora corespunzatoare , in care sa-mi pot gasi o casa voi putea sta aici..

Math nu a fost niciodata de acord sa merg la scoala..dar de fiecare data am reusit sa-l conving..

Deci, trebuie sa imi caut o casa si o scoala..Imi va fi greu

Gandindu-ma la tot ce s-ar putea intampla in noua mea viata,adorm pe o banca.

Ma trezesc cu o geaca pe mine, ma sperii si ma ridic repede, da , tot in parc sunt, dar..

-Hey esti bine?

Eu ma uitam speriata

-Nu vroiam sa te sperii,te-am vazut acum cateva ore aici si de vreme ce era frig si tu aveai doar un tricou pe tine vroiam sa ma asigur sa nu racesti

Eu-aa,merci

-N-ai pentru ce , Sunt Andrew, tu cumm te numesti?

Eu-Crissa

Andrew-Incantat

Eu-Mda, eu cam trebuie sa plec, paa

Sa nu ma sperii? Acum cateva ore, adica, ce cauta el in parc la acele ore?Asta e ciudat, si imi da motiv sa ma sperii

Foamea imi napustea corpul, scot punga cu sangele ramas,ma asigur ca nu e nimeni in jur, il beau si plec mai departe..

Am intrebat mai multi oameni, am facut mai multe cautari si mi-am gasit o casa. Aici voi sta de acum

2 dormitoare, 2 baii, o sufragerie spatioasa si o bucatarie frumoasa.Asta e tot ce-mi trebuia.

Imi despachetez si ma duc sa-mi cumpar tot ce e necesar intr-o casa. Da, nu-mi cunosc trecutul decat pe Lexi, nu-mi stiu parintii, si nu stiu prea multe. Tot ce stiu stiu de la Lexi si Math, chestii pe care eu le-am prins de la ei..cu timpul...

Imi va fi greu, dar, poate, asa voi suferi mai putin.

Nu ma pot explica, sunt o ciudata pierduta in trecut, intr-un trecut negru..intr-o lume intunecata..

Sunt PIERDUTA IN INTUNERIC, in intunericul trecutului, iar aici intunericul nu reprezinta o pata neagra ci, reprezinta uitarea, faptul ca mi-am uitat o mare parte de trecut!

Iar trecutul numit "Math" e la fel de intunecos, deoarece Math e cel care mi-a distrus viata

Inca ma intreb:Daca sunt vampir, de ce am sentimente?

Intr-adevar,unele intrebari nu au raspuns, pur si simpluu 

Pierduta in intunericUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum