Eu-Poftim?
Alexander-Păi..
Eu-Deci,știai care e familia mea și mi-ai ascuns. Și cică îmi erai prieten, nu pot să cred .Simțeam că pot avea încredere în tine că vrei să ma ajuți, să mă protejezi
Alexander-Dar vreau..
Eu-Nu, ești copia fidelă a lui Math, doar că tu n-ai apucat să-mi iei viața, nu-mi vine să cred, șii tu să-mi ascunzi lucruri
Alexander-Stai să-ți explic
Eu-Nu,dispari, du-te ia-te de mână cu Math șii eventual băgați-vă un ghimpe în ce numiți voi inimă
Alexander se apropie de mine..Eu îmi deschid gura și colții și îi spun
Eu-Pleacă.
Andrew-Bine, dar să nu ai încredere în Alexander, e în stare de orice
Și se îndepărtă, uitându-se de câteva ori în spate..
În stare de orice..mhm..oare ce-a vrut să spună? Cel mai probaabil a vrut doar să nu-mi aflu trecutul, tipic.
Și așa ziua care mi-a acordat un zâmbet s-a sfârșit cu o lacrimă pentru un timp care, purul lui comportament mă făcea să mă simt protejată, să mă simt acolo unde trebuie, un așa zis prieten.
***
Acum îmi îndrept pașii către școală , trec pe lângă obișnuitul coridor și mă așez în banca mea..Andrew?El încă nu a ajuns. Toții se uită la mine ca un specimen dispărut.Dar eu ..am reapărut. Și cu sau fără ajutor îmi voi găsi trecutul.
Nemaiputând suporta aerul închis, mirosul de cretă și vise moarte al scolii, mă duc să dau o raită, poate îl voi vedea pe Alexander pe undeva..Și, în devinitiv am ajus devreme, 30 de minute mă mai desparte de oră.
Colind parcul din spatele școlii și aud ceva dintre tufișuri. Un simt se declanșează în mine , mă prefac inconștientă și când aud iar pașii mă întorc și văd capul cuiva aplecându-se în stufăriș.Acum , mă simt puternică, n-are rost să fug sau să mă sperii, la urma urmei, nu pot muri. Alerg repede și într-o milisecundă sunt în spatele...tipei .
O fință cu părul blond care mă privește cu spaimă.Am mai văzut undeva chipul acesta, sunt sigură.
Eu-Cine ești și de ce mă urmăreai?
Ea-Triss?Chiar tu ești?
Triss?O fi altă fată cu memoria pierdută sau doar o simplă nebună.
Eu-Nu dragă, eu sunt Crisa, acum răspunde
Ea-Numele meu e Lexi..șii
Brusc îmi dau seama.Ea e cea din visul meu și cea care acum câteva zile era cu Andrew.Deci,Andrew o știa și nu mi-a spus.
Eu-Lexi..
Ea-Uite, știu că sună ciudat , dar..eu..am fost cea mai bună prietenă a ta înainte ca Math să te fi luat din oraș
