II. We are friend

22 2 0
                                    


    Prima zi cand te-am intalnit,te-am suspectat ca ma vei obliga sa fiu fericita. Si am avut deptate!


-Eu ma numesc Will. Incantat de cunostinta. Tu cum te numesti? Ma intreaba afisand un zambet timid.
-Eu ma numesc Alexandra ,dar poti sa imi spui Alexa. Spun afisand si eu un zambet la fel de timid ca al lui.
-Ma bucur sa te cunosc,Alexa. Pot sa stau cu tine in banca? Sunt nou pe aici si nu am foarte multi prieteni.
-Da,sigur. Si eu sunt noua,iar prietenii mei sunt inexistenti pe aici. Ma bucur ca te-am cunoscut,pari un baiat de treba.
-Mi se spune des,multumesc si tu pari o fata de treaba.
-Ne vom intelege minunat.
-Sunt sigur de asta!
-Good morning,class. I am Mr.Brandon and I will be yours teacher.
Astfel ora de engleza a inceut. Fiecare dintre noi a fost nevoit sa se prezinte. Cand a ajuns la baiatul cel nou ,la Will, i-am putut remarca statura impozanta. Chiar daca parea un biet tocilar,ceva imi spunea ca nu era asa. Purta o camasa prea larga pentru el alba si scoasa din pantaloni dand impresia ca dorea sa para mult mai lalaie si mai larga decat era defapt. Blugii erau la fel de largi, stand parca atarnati pe el. Iar ochelarii,Dumnezeule,parca abia se tineau pe nasul lui cel mic. Baiatul asta era un mister.
Ora s-a sfarsit destul de repede,iar domnul Brandon mi-a lasat o impresie destul de buna.
-Un simpatic domnul Brandon... Dar cred ca este singur... ma amuzam cu Will in timp ce mergeam spre urmatoarea ora.
-Este un morocanos. Cand m-a pus sa ma prezint,mi-a aruncat o privire care m-a intimidat total. Nu imi place de el,e prea dur. De asta e si singur,probabil. Spune Will mergand atent ca sa nu se impiedice de blugi. Stiam eu ca erau prea lungi pentru el.
-Ehh,exagerezi. Mie imi place,este simpatic. Spun zambind
-Glumesti... nu e deloc asa. Sau poate este cu tine.
-Will, ce ora avem acum?
-Literatura.... spune uitandu-se pe foaia din mana lui.
-Foarte frumos. Tu citesti Will? Il intreb desi eram sigura ca raspunsul va fii unul pozitiv
-Da,citesc . Tu?
-Bineinteles. Ador sa citesc,sa stii ca mereu imi fac timp pentru o carte buna. Spun si afisez un mic zambet timid care imi dezvaluie gropitele.
-Sunt de parere ca mai bine porti o conversatie cu o carte buna decat cu un om pustiu. Oamenii sunt doar pure aparente care duc lipsa de o esenta tare. Spune intorcandu-mi zambetul,spre surprinderea mea afisand si el doua gropite superbe..
-Am impresia ca este un citat de undeva...
-Chiar este... nu imi aduc aminte de unde. Da,doar prima propozitie restul eu am spus din minte.
-Foarte frumos. Cum ajungem la ora? Intreb dandu-mi seama ca ora era pe cale sa inceapa.
-Este la etajul doi. Trebuie sa urcam pe scari,a patra usa pe stanga. Va scrie pe ea,banuiesc.
-Pai atunci sa mergem.
Ne-am grabit sa ajungem la ora de literatura si spre marea mea uimire nu am intarziat. De data aceasta am avut o profesoara destul de draguta,tanara, imbracata intr-un costum minunat alcatuit dintr-o bluza alba putin descheiata la baza gatului lasand la vedere lantisorul subtire. Iar fusta era de culoare neagra calcata impecabil fara vreo cuta. Se vedea ca ii placea sa fie bine pusa la punct,ii placea sa fie o femeie aranjata. Parul era strans intr-un coc destul de lejer dar si ferm in acelas timp. Bijuteriile nu ii lipseau ,purta un ceas la mana dreapta care avea o curelusa neagra fiind destul de micut. Iar la mana dreapta avea o bratara din aur cu un fluture. Un inel era ajezat pe degetul inelar de la mana stanga semn ca era casatorita. Pantofii erau si ei negrii, un negru lacuit,foarte frumos de altfel.
Per total imi placea tinuta.
-Buna ziua clasa! Numele meu este doamna Anastasia Rousseu,iar noi vom studia impreuna literatura. As vrea sa va cunosc pentru inceput intr-o maniera putin diferita fata de colegii mei. Eu as vrea sa va cunosc personalitatea, nu numele sau unde ati invat. Vreau sa va adresez o singura intrebare : Care este ultima carte pe care voi ati citit-o? Ne intreaba afisand un zambet.
Majoritatea au recunoscuta ca nu erau atat de familiarizati cu cartile...astfel ca randul meu si a lui Will a venit destul de repede.
-Eu am citit ceva cu totul nou,raspunde Will,am incercat sa imi descopar un gen al literaturii...
-Deci, care este cartea domnule Will?
-Eu am citit "Fratii Karamazov". Raspunde el timid lasand privirea in pamant
-Literatura ruseasca. Impresionant domnule Will...
-Domnisoara ? Spune ea adresandu-mi-se
-Pot spune ca si eu am gustat putin din literatura ruseasca.. Am citit de curand "Adolescentul"
-Foarte impresionant. Si in afara de literatura ruseasca mai va aduce ceva zambetul pe buze?
-Literatura franceza. Raspundem amandoi la unison.
-Se pare ca va intelegeti din multe privinte. Admirabil. Sa aveti o zi buna,clasa. Se pare ca timpul s-a scurs destul de repede in compania voastra.
-Mi-a placut tare mult doamna Anastasia. Spune Will in timp ce mergem spre iesire. Se pare ca astazi nu am avut un program incarcat.
-E maritata.. spun
-Stiu, dar tot imi pare rau... si radem amandoi
-De ce? Cauta una pentru tine,nu babe..
-Este tanara...
-Este luata! Si radem amandoi
-Eu nu imi permit sa ma indragostesc..
-De ce nu? Intreb mirata
-Alt subiect,asta deja ma sacaie.. nu are importanta.
-Unde stai?
-Putin mai departe. Tu unde stai?
-Aproape. La cateva blocuri distanta.
-Pai,atunci ai vrea sa te conduc?
-Daca crezi ca nu e un deranj...
-Nu este.
-Bine,,.
Am ajuns destul de repede in fata blocului meu..
-Alexa ,imi poti da numarul tau de telefon,daca nu te deranjeaza..? Ma intreaba. Se pare ca Will era chiar un baiat timid
-Da,desigur..
-Multumesc..
-Ne vedem maine,Will..
-Sigur,.
Am urcat in casa si dupa ceva timp am primit un mesaj de la Will...

Inger pierdut Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum