Inger pierdut

XII. ♡We Are King And Queen!♡

       Am sa tip atat de tare ca tu esti marea mea iubire,incat si soarele va fii gelos pe iubirea noastra!

   ALEXA SAYS!

      Dupa ce am ajuns in casa  am mers sa imi fac un dus. Aveam nevoie de ceva care sa ma calmeze, ceva care sa imi linisteasca nervii. Nu imi puteam lua gandul de la Will. De la felul cum a reactionat,de ce s-a enervat atat de tare? Ce l-a deranjat? Ma simteam complet expusa,complet ametita atunci cand era langa mine. Si in clasa,nu imi vine sa cred ca Amanda chiar crede ca as face asa ceva cu un baiat in prima nopate...
Eram complet bulversata,mai ales dupa cele intamplate. Ies din baie cu un prosop pe mine si chiar in acel moment suna telefonul meu.
-Da? Raspund eu fara sa ma uit la contactul care ma sunat
-Esti o nesimtita! Spune vocea.
-Amanda? Spun destul de surprinsa.
-Da,ce asteptai sa te sune King.? Nu imi vine sa cred! Spune
-Amanda,esti ok?
-Esti culmea. Nu imi vine sa cred ca ai un asemenea tupeu sa ma intrebi daca sunt sau nu bine. Nu stii ce mi-a spus Antony la scoala?
-Care Antony?
-Will,tampito! Vad ce mult tine la tine daca nici numele lui adevarat nu ti-l spune!
-Amanda,asculta,sunt sigura ca a avut un motiv intemeiat pentru care nu mi-a spus.
-Alexa,las- o balta!
-Amanda de ce m-ai sunat?  O intreb deja pierdandu-mi rabdarea cu ea.
-Ca sa iti spun ca diseara vei devenii marea regina a pistei,Majestate! Spune pe un ton ironic!
-Da,sigur! Lasa ironiile si spune de ce ai sunat!
-Nu este o gluma! Will va face un anunt diseara dupa cursa,unde va spune oficial ca tu esti iubita lui! Spune ,iar aici chiar mi-am pierdut toate cuvintele. Oare chiar vorbeste serios? Oare Will asta vrea sa faca?
-A,si inca ceva ,regino,sa stii ca Will va fi al meu! Nu pot sa te las pe tine impreuna cu el! Este mult prea bun pentru tine ,iar aici ma refer din toate punctele de vedere,daca intelegi ce vreau sa spun. Spune atat de ironica incat ii puteam vedea si zambetul ala idiot de pe fata ei mica.
-Nu cred ca se va intampla asta. Spun
-De ce nu?
-Pentru ca el este al meu,iar tu stii bine asta! Spun foarte rar si clar ca sa ma inteleaga.
-O sa mai vedem noi.
-Nu uita cine va fii regina,sa nu uiti asta! Spun apoi ii inchid fara sa mai astept sa mai spuna ceva. Nu imi vine sa cred cat tupeu pe unii oameni. Nu stiu ce se va intampla dar ceva din mine este ingrozit.
-Printeso? Aud o voce care imi da fiori...
Nu imi vine sa cred,cine statea in fata usii. Oare de ce nu inchid eu usa?
-Da,aici sunt. Spun si ma imi inchid ochii cat de strans pot,crezand ca este doar un vis si ca ma voi trezii incurand.
-Buna,scuze ca am dat buzna asa dar usa era deschisa.
Ma gandeam daca a auzit ceva din ceea ce am vorbit cu Amanda.
-Nu,este in regula, e vina mea trebuia sa inchid usa! Spun si imi deschid ochii. Imediat l-am vazut. Atat de calm,de frumos,atat de el. Nu imi vine sa cred ca sunt atat de norocoasa si el este al meu! Doamne chiar este minunat!
-Esti bine? Ai rosit toata. Spune si zambeste atat de dragut. Zambetul ala care imi fura inima in fiecare clipa cand il privesc,zambetul ala care lasa la iveala acele gropite frumoase.
-Da,da sunt bine. Spun.
-Ma bucur atunci! Totusi,nu pari in apele tale. Sigur esti bine? Ma intreaba si se apropie de mine cu pasi  mici
-Da,doar ca ...
-A fost Amanda la telefon,nu? Ma intreaba
Nu stiam ca a auzi conversatia
-Da,ai auzit conversatia?
-Nu toata,doar o mica parte.
-Am inteles. Spun si las privirea in pamant.
-Iti aduci aminte ce am vorbit la cabana,in dimineata aceea? Ma intreaba si se apropie si mai mult pana ma cuprinde in brate
-Da.
-Ce am spus?
-Ca nu mai trebuie sa fiu asa de timida cu tine,ca pot sa vorbesc orice cu tine. Spun abia soptit.
-Nrocul meu ca m-am dat mai aproape,ca altfel nu auzeam nimic. Spune si zambim amandoi. Isi pune capul pe umarul meu si  ma tine in brate.
-Da... spun punand mana pe mainile lui.
-Printeso,imi poti spune ce ti-a spus Amanda? Ma intreaba si ma ia de maini mai bine.
-Chiar vrei sa stii?
-Este legat de tine,asa ca da,vreau sa stiu. Imi poti spune,te rog frumos. Vrea sa lamurim cateva lucruri.
-Amanda mi-a spus ca  diseara vrei sa ma faci iubita ta oficiala,astfel deveniind regina pistei.
-Mai departe... nu cred ca tu esti suparata din asta.,nu?
-Nu. Mi-a spus ca tu vei fii al ei. Ca asta nu va ramane asa. Si mi-a spus ca sunt nesimtita,o toanta,m-a jignit. Si cel mai rau este ca mi-a spus ca tu esti prea bun pentru mine, si are dreptate. Spun si las privirea in pamant!
Ma simteam rusinata sa vorbesc cu Will despre asta. Stiu,ca Amanda avea dreptate. Will nu era pentru mine. Era un tip prea bun,asa cum a spus si ea. Ma uitam la mainile noastre impreunante si ma gandeam cat de mult va mai dura asta. Oare,chiar vom fii mereu asa,oare chiar vom ramane pana la final impreuna?
-A mai spus si altceva?
-Nu,doar ca tu esti mai bun decat mine din toate punctele de vedere! Spun
-Si tu ce i-ai spus?
-I-am spus ca tu esti al meu si apoi i-am inchis telefonul. Spun si din nou las privirea in pamant.
-De ce mereu faci asta? Doamne o sa ma innebunesti daca o sa tot faci asta. Spune si incepe sa zambeasca.
-Ce-Ce fac? Il intreb mirata nestiind la ce anume se refera.
-Asta. Te rusinezi. Mereu daca imi spui despre tine,tu te rusinezi,esti timida,iar asta ma innebuneste.
Spune si se uita in ochii mei. Era atata emotie in ei,atata dorinata,atata...iubire?
-Te innebunesc?
-Da,felul in care rosesti,felul in care vorbesti cu mine,felul in care ma privesti cu acei ochisori mari si frumosi,care ma fac cel mai fericit daca ii privesc.. Tu asa cum esti ma innebunesti. Intelegi? Imi spune si ma intoarce cu fata spre el.
-Dar,ceea ce a spus Amanda...
-Amanda a spus lucruri idioate. Se pare ca va trebuii sa am personal grija de ea. Am discutat cu ea odata,i-am spus sa nu se mai bage in problemele noastre. I-am spus,dar ea nu vrea sa inteleaga,asa ca nu am de ales.
-Ce vrei sa ii faci? Il intreb deja speriata de gandul ca ar putea sa ii faca ceva rau.
-Nimic,doar ca vreau sa ii dovedesc ca noi doi avem ceva special,ca nu stam impreuna doar de dragul de a sta impreuna. Ca noi chiar suntem predestinati! Plus,cred ca Larius i-a dat cumplita veste ca se despart asa ca tu ai fost "sacul" pe care si-a descarcat nervii! Iar pentru asta  imi pare rau.
-Este in regula.
-Alexa,nu vreau sa te indoiesti de mine. Daca mai vrei  sa clarificam ceva,acum este momentul.
-Da,pai ,Amanda te numea Antony... Care este numele tau? Il intreb
-Alexa,chiar vrei sa stii numele meu?
-Da.
-Ma numesc Antony Dominik BlackStorm.
-Avea dreptate. Spun
-Nu,defapt,nu. Ea stia de la Larius cum ma cheama . Doar atat stia. Nu stie ca ma cheama si Dominik,sau sa stie numele meu de familie. Intelegi?
-Da. Deci eu stiu numele tau complet?
-Daca asta te face sa te simti mai speciala,da,tu esti singura care stie cum ma cheama.
-Dar,de ce? De ce faci pe tocilarul? De ce te ascunzi? De ce ai un alt nume?
-Printeso,chiar vrei sa stam asa ,tu in prosop iar eu sa iti spun. Sa stii ca deja controlul meu se pierde si nu voi mai raspunde pentru faptele mele. Spune,iar eu fac ochii mari. Nestiind ca sunt in prosop. Nu imi vine sa cred.
-Imi pare rau..Nu am vrut sa fac asa ceva
-O faci zilnic. Asa ca ,nu trebuie sa iti faci griji de cine ma vrea pe mine,da? Atata timp cat tu esti aici,langa mine,nu ma va interesa de altcineva. Intelegi,printeso? Spune si se apropie de mine. E atat de apropae ca ii puteam simtii respiratia pe buze ,una atat de fierbinte. Una care emana iubire,speranta,emotie,dorinta. Nu imi venea sa cred. Era chiar minunat. Ma simteam atat de ametita in prezenta lui ,mi se imuiau picioarele.
-Imi placi,printeso! Imi placi mult! Spune fix langa urechia mea.
-Si tu imi placi. Abia apuc sa spun.
Fluturasi,asta era tot ce aveam in stomac, ma simteam atat de plina.
Nu am stiut niciodata nimic despre iubire,cum se manifesta,cand apare,unde,de unde vine... Oare asa sa fie iubirea? Oare asta simt acum langa el?
-Nu te mai ingrijora aiurea,da iubito! Nimeni niciodata nu ma va putea lua de langa tine,da iubito! Imi sopteste din ce in ce mai aproape de buzele mele.
-Will... aaa
-Poti sa imi spui Antony cand suntem doar noi doi...spune si zambeste
-Da,Antony,eu nu stiu sa... dar,nu mai apuc sa mai spun ceva pentru ca buzele lui fac contact cu ale mele. Se simteau mult mai bine decat m-am gandit vreodata. Erau mari si carnoase,erau pururi din Rai. Nu staim ca un sarut poate fii asa de placut.
Inchid ochii pentru a ma bucura de o senzatie destul de placuta. Nu imi vine sa cred,ca stau aici,in prosop fiind sarutata de cel mai tare baiat pe care l-am intalnit vreodata.
Ne despartim din sarut,dar mai tin putin ochii inchisi pentru a ma bucura de senzatia aceea. Dar,simt ceva pe buzele mele. Cand deschid ochii vad degetul mare a lui Antony pe buza mea de jos.
-Ai buze tare dulci,asa cum ma asteptam. Spune si eu rosesc instantaneu.
-Multumesc si tu la fel.
-Sa stii,ca eu nu am mai sarutat pe cineva inainte. Spune si se roseste si el. Asta imi venea greu sa cred pentru ca s-a descurcat bine.
-Da,imi vine greu sa cred.
-De ce?
-Pentru ca tu chiar te-ai descurcat.
-Imi spui cumva ca sarut bine,printeso?
-Nu stiu cum saruti altele... spun
-Nu exista altele,da! Vrei sa reluam discutia?
-Nu, nu multumesc.
-Mergi sa te schimbi,trebuie sa mergem la cursa deja am intarziat o ora. O sa ma omoare Larius.
-Nu imi vine sa cred! Am intarziat!
-Da dar nu e mare lucru, ma bucur ca acum tu esti mai bine si ca ai incredere in mine. Spune si zambeste.
-Multumesc frumos .
-Cu multa placere frumoaso,si alta data voi fii aici.
Am mers sa ma schimb fara sa mai spun ceva. Mi-am luat o pereche de blugi negrii,o bluza neagra,si tenesi negrii.
Acum,dupa toate astea am iesit din bloc tinandu-l de mana pe cel mai frumos baiat din lume. Da,poate exagerez,dar in ochii mei exact asa arata.
Am ajuns repede la pista ,unde erau toti cu ochii pe mine,mai ales atunci cand am intrat in masina neagra a lui Antony.
-Esti gata iubito? Ma intreaba
-Da. Spun fara retineri.
-Sa-i dam drumul atunci! Spune si porneste cursa. Mergea foarte repede. Avea ambele maini pe volan,asta pana cand a luat o mana si mi-a intins-o mie.
-Ce faci? Fii atent la drum! Spun
-Iubito,stiu ce fac. Da-mi mana. Ti-am spus ca vreau sa ma tii de mana. Vreau sa castigam cursa impreuna. Da?
-Bine. Spun si il iau de mana. Imi strange mana tare si mi-o saruta cand trecem linia de finish.
-Cine innebuneste pe cine? Apuc sa spun
-Tu pe mine! Spune si ma ia si de cealalta mana
-Esti gata sa te prezint?
-Sa ma prezinti?
-Da,ca regina mea! Ai vrea sa imi faci onoarea?
-Amanda avea dreptate,deci?
-O singura data,da avea!
Se da jos din masina si imi deschide si mie. Ma ia de mana si coboram impreuna.
Se pune pe capota masinii si ma pune si pe mine in poala lui.
-Heii,toata lumea ! Vreau sa fac un anunt destul de important! Vreau sa v-o prezint pe iubita mea si noua regina a pistei. Ea este Alexandra,dar voi o sa cunoasteti ca Queen. Sunteti familia mea asa ca ma astept sa o tratati cu respect,s-a inteles? Spune destul de autoritar si ma tine strans in brate parca nevrand sa imi dea drumul.
-Bravooo!! Felicitari!! Sunteti tare frumosi!!! Spune multimea asta.
-Multumesc. Spun si imi plasez mainile pe abdomenul lui.
-Eu iti multumesc iubito! Iti multumesc ca esti aici cu mine!
   Ma simteam atata de bine langa el. Ma simteam implinita. Dar,oare asa va fii mereu sau este doar o senzatie trecatiare?