Inger pierdut

IX.We Are.

Si daca as fi putut sa-ti spun de  atunci,daca as fi putut sa te iau de mana si sa te privesc in ochi...♡

-Nu vreau sa discutam despre asta. Spune destul de rece si distant.
-De ce nu? Nu ai incredere in mine Will? Il intreb si ma ridic din pat.
-Nu este vorba de incredere,eu am incredere,doar ca nu vreau sa vorbesc acum. Mai stii ce ti-am spus atunci? Ma intreaba. Imi ia ceva sa ma gandesc cand anume se refera.
-Cand te referi? Il intreb pentru a fi sigura.
-Cand am vorbit,atunci prin mesaje. Imi spune,iar asta nu ma ajuta foarte mult,pentru ca noi am vorbit destul de des prin mesaje.
-Cand anume? La care mesaje te referi?
-In ziua cand m-ai vazut la ora de sport... imi spune,iar obrazii lui prind o usoara noanta de roz. Era chiar dragut sa vad un baiat ca roseste. Era un simpatic. Ma facea si pe mine sa ma simt rusinata. Oare ce il rusina? Faptul ca l-am vazut atunci fara tricou?
-Da,imi aduc aminte. Apropo imi pare tare rau ca ...
-Ca m-ai vazut fara tricou? Spune
-Nu ca as fi singura asa cum spuneai tu! Ii sun cat de suparata pot aducandu-mi aminte perfect ceea ce a spus Amanda.
-Poftim? Si se ridica si el de pe pat . Ma indepartez si incep   sa merg prin camera,merg la fereastra si admir privelistea pe care noaptea mi-o pune la dispozitie.
-Nu te mai preface,stiu foarte bine ca ai fete de fiecare data cand castigi o cursa,adica mereu. Si tu care mi-ai spus ca nu ai avut nici o iubita,ca nu ai sarutat niciodata nici o fata. M-ai luat drept o proasta. Nu imi vine sa cred ca eu te-am crezut. Esti asa un mincinos. Esti sigur ca esti Will? Spun foarte nervoasa. Baiatul asta cu un asa aspect,un asa caracter,o asa viata nu are cum sa fie tocilarul mototol care abia ma salutat in prima mea zi.
-Sa stii ca eu sunt,Will,doar ca am o alta infatisare. Sunt mai diferit,atata tot. Spune si se apropie de mine,fiind chiar in spatele meu.
-Nu te cred,nu pari tu. Cum arati,cum te comporti,cum vorbesti, asta nu esti tu.
-Cum ai vrea sa iti demonstrez? Ma intreaba si ridica o spranceana in momentul in care ajungem fata in fata.
-Tatuajul.. il mai ai? Il intreb deja rosie. Nu imi vine sa cred ca l- am pus sa isi dea jos bluza doar ca sa vad eu un amarat de tatuaj.
-Da,normla ca il am. Daca ti-l arat o sa ma crezi ca eu sunt Will? Ma intreaba.
- Da,se poate spune si asta. Spun.
-Bine, se pare ca ma vei vedea din nou gol. Spune si afiseaza un zambet tampit pe fata aia. Ca un zambet de poker.
Ma stramb la remarca pe care a facuto si astept sa isi dea jos bluza. Daca tatuajul va fi acolo,iar daca asta este Will,nu stiu cum voi reactiona.
Isi ridica usor colturiile si trage bluza tinand-o apoi intr-o mana. Eram uluita,acum ca puteam sa ii vad atat de bine muschii erau chiar mai mari,parea ca o bestie legata in lanturile noptii intunecate. Un print al intunericului ce dorea sa scape de sub sclavia intunericului.
-Intoarce-te. Ii spun. Ii vazusem destul patratele de pe abdomen.
Se intoarce si la lumina focului care ardea in semineu ii puteam observa cu usurinta aripile negre de inger. Nu imi venea sa cred,el era Will. Era acelas baiat care ma salutase timid in prima mea zi. Era acel baiat care ma ducea acasa,era baiatul care il vazusem fara tricou la sport. El era Will,dar tot el era si The King.
Nu m-am putut abtine si i-am atins tatuajul,doream sa fiu sigura ca nu era niciun miraj.  Imi pun usor varful degetelor pe spatele lui. Trasez aripa dreapta,usor,incet,fara a presa. Fara presiuni. Se aude un zgomot in camera,era rasul lui,unul frumos,ca picaturile de ploaie care cad( pe  )intr-un lac. Usor,calm si totusi linistitor dar in acelas timp plin de viata. Imi retrag mana,dar pana sa apuc sa mi-o plasez langa corp se intoarce,ma prinde de mana si se uita la mine. Aceea privirea care ma facea sa ma simt total goala in fata lui. Ma simteam de parca acea privire imi ajungea in suflet,imi citea parca tot sufletul meu,parca ma cunostea. Toata viata se oprise in loc. Au trecut din nou prin mine acele socuri electrice. Cum putea sa faca asta?
-Nu doream sa iti retragi mana,se simtea bine pe spatele meu. Spune si se uita la mana mea care pare atat de mica in mana mare a lui. Pare mana unei fice in mana tatalui ei. El parca era tatal meu cel protector.
-Am crezut ca este penibil,din moment ce ai inceput sa razi. Spun si las privirea in pamant pentru a nu o intalni pe a lui.
-Nu am ras pentru ca era penibil. Am ras pentru ca nu imi vine sa cred ca tu chiar esti aici cu mine. Mi se pare neadevarat. Spune si imi ridica barbia pentru a putea face contactul vizual.
-Ce este asa de uimitor? Il intreb si incerc sa ma uit la tabloul din spatele lui. Unul cu un leu care alerga printre elefenti. Un cer mare,dar era intunecat,poate se apropia o furtuna. Leul era regele junglei. Acum ma simteam exact ca el . Incercam sa scap de ceva ce nu puteam caci el fugea de o furtuna,iar eu fugeam de King,sau sa spun ca eu fugeam de Will?
-Alexandra,nu credam vreadata ca vom sta in acceasi incapere asa.
-Adica tu pe jumatate dezbracat?
-Nu,adica tinandu-ne de maini. Stand atat de apropae, privindu-ne asa..
-Da,nici eu nu credeam ca vom ajunge vreodata asa. Si oftez destul de speriata de discutia asta.
-Mai stii ce am spus atunci? Ti-ai adus aminte?
-Will,am vorbit atat  de mule. Am tastat multe mesaje atunci,la care parte te referi? Il intreb. Normal ca stiu ziua aia,dar i-am cerut si scuze,am vorbit si despre o carte,am vorbit si despre incredre... la care dintre astea se referea?
-Cand ti-am spus ca indiferent de situatie...
-Da,stiu,indiferent de situatie trebuie sa ma incredrea in tine. La asta te referi,nu? In intrreb
-Da,exact. Ma bucur ca nu ai uitat. Acum trebui sa tii cont de ceea ce ti-am spus. Da? Acum trebuie sa ai incredre in mine.
Spune si ma ia in brate,aceea piele fina,aceea senzatie familiara. Parca ar fii o parte a mea de mult uitata. O parte uitata ,o parte pe care nu am vrut niciodata sa o accept. Aceea parte din mine care s-a lasat dusa de viata. O parte din mine. Si mirosul lui,unul care imi trezeste fiecare simt din corp. Oare ce imi facea baiatul asta? Cum se poate asa ceva? De la o simpla imbratisare sa te simti asa. Cum ma face sa ma simt atat de bine acolo? Cum ma face baiatul asta sa simt ca acolo imi este locul? Cum imi da senzatia aceea de protecti? Cum face asta?
-Nu stiu,nu stiu daca mai pot avea incredre in tine.  Plus ca nu stiu de ce sa mai am incredre. Eu sunt doar o fata obisnuita, iar tu esti King, ai fane ,ai  o viata la picioare,multi bani. Tu ai tot ce vrei. De ce ar conta daca eu am sau nu incredre in tine? Spun si ma afund la pieptul lui.
-Alexandra,eu sunt acelas baiat timid pe care il cunosti tu. Nu sunt un baiat rau. Da,am fane,dar eu vreau sa am o iubita,una care sa ma placa pentru cine sunt eu. Nu vreau fane,vreau fata de care m-am indragostit. Da,am bani,dar ei iti aduc mai multe probleme decat sa ti le rezolve. Da,sunt King,dar nu ma numesc asa.  Intelegi? Spune si ma strange mai tare in brate.
-Da,da inteleg. Spun.
-Bun,ma bucur tare mult ca intelegi.
-Dar,de ce m-ai luat pe mine cu masina? De ce nu alta?
-De ce sa nu te iau? De ce alta si nu tu?
-Spune. Eu sunt serioasa.
-Pentru ca mi-ai dat mesaj si mi-ai spus ca esti pe jos. Doar nu vruiai sa te las acolo si sa iua o fufa in locul tau,nu? Spune si ma strange mai tare in brate.
-De aia ai coborat din masina.  Spun,strangandu-l atat de tare in brate incat i-am bagat unchile in carne..
-Auu, o sa imi lasi cateva semne frumoase,daca asta iti este intentia. Spune si rade. Ridic din nou privirea si ma uit la el. Arata atata de bine cand radea.
-Ai gropite. Ma trezesc spunand.
-Da,stiu, spune si zambeste.
-Imi pare rau ca te -am zgariat,pe spate,nu asta am vrut. Spun si las privirea in jos vrand sa ma retrag.
-Stai,nu este nici o problema. Plus,sa stii ca nu m-a durut. A fost o senatie nemaipomenita,ma bucur ca ai facut-o,asa ca nu are de ca sa iti para rau. Bine? Spune si rade.
Din nou,rasul acela linistitor,calm,frumos.
Ma trage din nou la pieptul lui,ii aud bataile inimii. Sunt puternice..
-Esti bine? Il intreb
-Mai bine ca niciodata,de ce ma intrebi?
-Inima ta,bate foarte repede.
-Da,asta se intampla de ceva tImp. Se intampla mereu cand tu esti in preajma mea. Spune
-Poftim?
-Da ,ai acest efect asupra mea. Spune
-Imi pare rau.
-Nu,nu are de ce. E in regula.
-Will,ce facem acum? Il intreb.
Deja eram bulversata de marturisirile lui Will,doream doar sa merg la mine acasa si sa pot dormii linistita. Eram tare curioasa daca lucrurile se vor intamla asa cum speram eu.