Inger pierdut

XIV. SARAH

Te-am asteptat atat de mult,dar timpul mi-a fost inamic. Iar acum ca te-am gasit vreau sã nu te indoieşti. Vreau sã crezi in noi,in mine! Vreau sã ne vedem departe in viitor,doar noi doi. Sunã frumos?

ALEXIA SAYS

Ma simteam chiar foarte rusinata. Nu credeam ca voi ajunge vreodata sa sarut eu o persoana,mai ales pe Will. Un baiat asa de frumos. Imi era atat de rusine si am vrut sa ma retrag. Dar,cand am vazut ca ma trage de mana am ramas socata. Iar cand a vrut sa ma sarute am ramas impietrita. Credeam ca s-a suparat.
-Nu esti suparat? Il intreb cand ne despartim din sarut si imi pun capul pe pieptul lui.
-Nu,de ce sa ma supar? Ma intreaba si imi ridica barbia pentru a putea face contactul vizual.
-Pentru ca te-am ....spun si las capul in pamant
-Ca m-ai sarutat? Nu,Doamne,nu. De ce sa ma supar ca tu asta ai simtit sa faci?! Spune si ma saruta pe frunte in timp ce ma ia in brate.
-Credeam ca am prea mult tupeu... spun
-Sicer,cu mine nu vei avea niciodata mult tupeu,intelegi? Poti sa faci ce vrei tu,cand vrei tu. Asa cum o sa fac si eu cu tine daca imi dai voie bineinteles. Spune si ma ia de mana.
-Ce..ce ai vrea tu sa faci cu mine? Il intreb...
Dar,chiar atunci apare Yang. Trebuie sa recunosc ca era destul de frumos,nu la fel ca Will,dar avea frumusetea lui. Dar,probabil este un tip rau daca face parte din cercurile de pe aici. Asa ca nu am de ce sa ma amestec cu el. Oricum,il am pe Will care e cel mai rau baiat de pe aici. Iar asta ma va proteja si pe mine sau ma va ucide.
-Hei,s-a rezolvat. Dar sa stii ca ea continua cu amenintarile. Nu se potoleste. A spus ca sigur ii va face ceva iubitei tale,iar identitatea ta va fii dezvaluita cat de curand. Spune Yang atat de repede ca raman uimita.
-Nu va avea ce sa ii faca iubitei mele,iar cat despre identitatea mea ,nu ma intereseaza pentru ca oricum imi va da mai multa putere asa. Oricum m-am saturat sa fiu un tocilar la scoala iar aici cel ma detemut om. Trebuie sa imi aleg o identitate pe care sa o posed. Spune acesta
-Asa e stiu cum este. Te mai pot ajuta cu ceva? Il intreaba Yang pe Will
-Da,eu am sa plec acum si as vrea sa stai in locul meu ca sa te asiguri ca totul va fii bine,da? Si as mai vrea sa o tii sub observatie pe Amanda si sa ma anunti ce are de gand sa faca. Spune Will
-Bine,am inteles. Te las atunci si distractie placuta. Spune acesta facandu-i cu ochiul si plecand.
-Hai sa mergem printesa. Imi spune Will si ma ia de mana... avea o mana atat de rece,de mare si totusi trebuie sa recunosc ca avea degete tare subtiri pentru un baiat.
-Unde mergem Will? Il intreb si il tin mai bine de mana ca sa nu ma pierd prin multimea ce s-a format.
-Poti sa imi spui Antony.. aici nu suntem la scoala. Si vreau sa te duc la mine acasa. Imi spune iar eu paralizez. De ce sa merg la el acasa? De asta i-a spus Yang "Distractie placuta". Acum am inteles,totul era atat de clar in fata ochiilor mei.
-De...de ce? Il intreb.
-De ce ce anume? Ce ai patit? Ma intreaba cand vede ca nu mai inaintez nici un pas in directia lui.
-De ce faci asta! Spun
-Alexa,nu inteleg ce fac. Ce crezi ca fac? Imi spune. Dau sa merg inapoi dar ma prinde de mana si ma trage spre el. Ma ia pe sus la propriu si desi dau cu pumnii in spatele lui si il rog sa ma lase jos,nu are nici cea mai mica dorinta sa faca asta.
-Lasa-ma! Tip dar nimic. Nu da semne ca m-ar asculta.
-Nu pana nu ajungem la masina.
Ajungem la masina si ma baga in ea imi pune centura si se ajeaza si el. Spre surprinderea mea de data asta nu isi pune centura si porneste motorul.
Nu imi vine sa cred,ce are in cap oare?
-Cum poti sa faci asta? Il intreb si las privirea pe geamul care imi asterne in fata ochilor un peisaj nocturn si un cer care poseda o luna plina.
-Iubito,jur ca nu stiu la ce anume te referi. Ce vrei sa spui cu ce fac... spune si se vedea pe fata lui ca era confuz.
-Pai asta,de ce mergem la tine acasa? De ce ti-a spus Yang distractie placuta? De ce? Ce planuri ai tu cu mine,Antony? Il intreb cu o voce dura si rece.
-A,asta era. Te asigur ca nu as face nimic fara acordul tau. Iar Yang asa spune mereu,ma stie ca fiind un baiat agitat care nu sta locului,nu un baiat cuminte care citeste. Asa ca nu iti mai face griji aiurea,da iubito? Ti-am spus de la inceput ca scopul meu nu este sa te bag in patul meu. Vreau doar sa fii fericita langa mine. Stiu ca nu esti pregatita pentru asta si mai stiu la fel de bine ca esti foarte rusinoasa ca sa discuti cu mine asa ceva,dar totusi asa cum am mai zis mi-ar face placere sa te pot ajuta daca ai nelamuriri,intelegi? Spune si ia o mana de pe volan si imi ia mana . Nu imi venea sa cred cat de sincer si cat de deschis vorbea cu mine. Ma uimea. Oare chiar sa am eu norocul acesta? Ii intind mana si ma strange destul de tare... acum mana lui era una fierbinte,calda.
-Nu imi vine sa cred...e tot ce apuc sa spun pentru ca pune o frana destul de brusca. Ma uit la el iar el imi afiseaza un zambet destul de frumos care lasa la vedere cele doua gropite.
-Am ajuns. Spune si coboara din masina.
Vine la mine si imi deschide portiera si imi da mana pentru a putea cobora.
-Asta este casa mea. Spune si in fata mea se afiseaza o casuta medie ca marime dar foarte frumoasa. Avea un garaj unde mai avea doua masini negre. Deschide usa si ii sare in brate o fata cam de acceasi varsta cu mine. Era blonda destul de inalta si frumoasa.
-Bunã... mã bucur ca te-ai întors aşa de repede. Spune aceasta şi îi sare în brate. Mã uitam uimitã la ei. Oare cine era fata?
-Şi eu ma bucur cã m-am întors. Mã bucur ca sunt acasa. Spune acesta şi o ia în brate şi o pupa pe obraz. Deja eram curioasã peste masurã.
-Bunã eu sunt Sarah. Mi se adresezå ea mie si imi intinde mâna.
-Sarah ea este .. apucã sã mã introducã Antony dar fata i-o ia inainte
-Stiu,fata care te-a innebunit,cea care ti-a acaparat mintea. Spune aceasta
-Da,aşa este. Spune Anthoy şi lasa privirea in pamant.
-E frumoasã fratioare...
Erau frati?! Antony mai avea o sora? Nu imi venea sa cred.
-Ea este sora mea. Spune Anthony...
-Eu sunt ...
-Ştiu,tu eşti fata aceea dragutã. Mã bucur tare mult sã te cunosc.
Spune şi îmi intinde mâna.
Am intrat in casã şi ne-am aşezat pe canapea. Sarah a adus ceai,ceea ce nu mã incanta aşa cã mi-a adus lapte. Am povestit o groazã de lucruri. Ma bucuram cã am avut şansa sã o cunosc.
Am aflat cã de mâine are sã învete la liceu,ca îi place culoarea rosie şi cã are un iubit pe care nu îl suporta Anthony deloc.
Era o fata încântãtoare,mi-a placut de ea. Ne-am despartit repede pentru cã a iesit afarã cu fetele.
Se pare cã e mai micã decât pare,are doar 16 ani.
-Pa,sã ai grijã de tine. Spune Anthony şi inchide uşa in urma ei.
Am urcat sus ca sã explorez putin teritoriul şi am intrat intr-o camerã întunecatã. Totul era negru,absolut totul.
-Aici erai,te-am cautat peste tot jos. Sune Anthony când apare în pragul uşi.
-Da,aici eram. Spun
-Asta este camera mea. Sa şti ca eşti prima care intra in ea. Spune
-Sarah a plecat? Îl intreb.
-Spre groaza ta ,da. Spune si zambeşte
-De ce spre groaza mea? Spun
-Pentru ca vreau sa fac ceva....spune şi se apropie de mine.

Da,mã voi juca cu tine,dar nu cu sentimentele tale. Da,iti voi ranii buzele şi gâtul,dar niciodatã inima.