Da, eu ţipam. Nu ştiu de la ce mai exact, pentru că m-a apucat cineva de picior şi nu ştiam cine sau pentru că acum eram pe fundul piscinei şi nu reuşeam să ies la suprafaţă.
În final două braţe puternice m-au ridicat deasupra apei, eu recuperându-mi răsuflarea.
Toate luminile erau aprine, iar prietenii mei au venit imediat la zgomotul provocat de mine.
Întorc privirea şi observ că cel care m-a salvat era Lucas. Acesta mă privea îngrijorat şi speriat.
-Eva eşti bine, ce s-a întâmplat? Alex mă trage din braţele lui Lucas şi mă lipeşte de el.
-Nu...nu ştiu, murmur eu tremurând, m-a aruncat cineva în apă şi nu reuşeam să ies la suprafaţă.
-Cine a făcut asta? Ţipă Alex la toţi, dar ca răspuns primeşte ...linişte.
Vă daţi seama că putea să moară? Sora mea putea să moară !!!
-Frate ce ai, eram toţi cu tine în cameră, cum am fi făcut asta? Dylan îl priveşte convingător.
-Şi fetele erau toate cu mine, zic eu.
-De ce ai ieşit atunci? Darius intervine şi el.
-Am auzit un ţipăt cu fetele, am crezut că eraţi voi..
-Iar eu am auzit ţipătul tău, de asta şi am fugit spre piscină. M-am speriat când te-am văzut sub apă, recunoaşte Lucas.
-Lucas, mulţumesc. Nu aş mai fi fost aici, dacă nu erai tu. Mă eliberez din braţele fratelui meu şi îl cuprind pe Lucas.
Pentru un moment s-a făcut iaraşi linişte, în timp ce eu îi mulţumeam salvatorului meu.
-Nu ştiu cine a fost, dar voi nu mai dormiţi singure, arată Alex spre noi.
Dylan şi Marcus, voi dormiţi cu Lisa şi Maya în camera fetelor. Bianca şi Eva, voi veniţi cu mine Darius şi Lucas în camera baieţilor.
Am aprobat toţi din cap şi am plecat prin camere.
****
Noapte a trecut liniştit, nu am mai auzit ţipete sau alte zgomote. Acum eram toţi în drum spre casă.
-Eva, sigur eşti bine?
-Da Lucas, mulţumesc mult.
Eram doar noi doi în maşină, restul au mers cu maşinile lui Dylan şi Darius, iar eu cu Alex am mers cu Lucas, doar că frate-meu a rămas la un supermarket să cumpere ceva mâncare.
-Lucas, pot să te întreb ceva?
-Da, orice Eva.
-Cum ai ştiut că acea care ţipă eram eu şi cum mai văzut prin întuneric în apă?
-Vocea ta o cunosc din milioane, apoi când venisem eu luminile erau aprinse, zâmbea, deşi era atent la volan.
În următoarele 15 minute am ajuns acasă.
-Bine ai grijă de tine, mă cuprinde şi dă să plece, dar îl opresc.
-Mi-ai salvat viaţa şi nici măcar să te servesc cu o cafea ?
-Dacă doreşti tu..
-Insist, accentuez eu.
Intrăm în casă, el rămâne în living, iar eu fac câte o cafea. Pregătesc o farfurie cu prăjituri şi biscuiţi, apoi mă îndrept spre Lucas.
-Deci, ce planuri ai pe vara aceasta? Îl întreb în timp ce pun totul pe măsuţa din sticlă.
-Nici nu ştiu mai exact, să ne distrăm, nu? Zâmbeşte larg.
-Probabil, ziceam să mergem cu cortul în pădure, aş vrea tare..
-După ce erai gata să mori în apă, mai vrei să dispari şi-n pădure ? Ironizează.
-Oh, mai taci.
Brusc se aude soneria.
-Cred că e Alex, mă duc să-l ajut cu pachetele, zic şi mă îndrept spre uşă.
-Ce-i frăţioare, ai pierdut cheia şi... mă opresc când văd că la uşă nu-i el, defapt nu era nimeni, doar o cutie neagră.
Iau cutia şi mă întorc lângă Lucas, care mă privea întrebător. Pun cutia pe masă şi o deschid. Apoi încep a ţipa tare, iar Lucas mă trage spre el.
-Ce s-a întâmplat?
-Cu...cutia, mă bâlbâi eu.
El o deschide şi mă priveşte speriat.
-Cine? Cine îţi vrea asta?
-Nu..nu ştiu.
Priveam ambii la trandafirii negrii, uscaţi şi la biletul de alături, unde scria "Dacă nu pleci, o să mori".
-Gata, linişteşte-te, o să fie tot bine. O să vorbim cu Alex, să fie mereu cu ochii în patru.
-Nu, nu-i zi nimic fratelui meu. Te rog.
-Eva, glumeşti? Piscina, florile, bileţelul.. nu eşti în siguranţă.
-Lucas, promite-mi.
-Bine, dar dacă păţeşti ceva..., îl întrerup.
-Nu o să păţesc nimic, mă duc la el în braţe şi-l cuprind, iar el îmi răspunde la fel.
-Ce-s cu florile astea? Tresărim amândoi, când îl observăm pe fratele meu, uitându-se în cutie.
