Îl privesc confuză.
-Care mesaj Alex?
Își mai scutură o dată capul și își alungă gândurile, care probabil îl măcinau rău.
-Îți arăt mai târziu, acum să mergem.
Băieţi, aveţi grijă de fete, o să ies să văd dacă pot face ceva. Lucas, tu rămâi cu Megan și Eva, dacă măcar un singur firicel de păr cad din capul lor, te fac bucățele.
Lucas nu mai comentează, aprobă ușor din cap și ne trage lângă el, doar că eu îl resping și mă pornesc după Alex.
-Doar nu crezi că o să te las să mergi singur.
-Și normal că da, stai cuminte, nu ne jucăm acum.
-Dar, Alex..
-Nici nu vreau să aud, nu o să mi-o iert niciodată dacă păţești ceva.
Mă privește autoritar și își lasă sacoul pe umerii mei. Mă sărută părintește pe frunte și iese de sub masă, care era acoperită cu o pânză albă, lungă, până în podea.
Mă reîntorc în brațele lui Lucas, care mă strânge strâns.
-Ești bine?
-Dacă se întâmplă ceva, mor aici.
-Nu mai spune asta, te rog.
Las privirea în jos și aștept. Dar ce anume aștept? Arme nu avem, panica e mare, putem fi omorâţi în orice moment.
Sar din brațele lui Lucas și ies de sub masă. In 2 mişcări aveam toate cuţitele de pe masă la mine în mâna. Lumea era agitată rău, care fugea, care se ascundeau asemeni nouă, care erau blocați și nu știau ce se întâmplă.
Întorc privirea și-mi observ fratele cum încercă să atace pe unul dintre criminali, dar în același timp era ţinta altuia.
-Aleeeeex, ţip cât mă ţine gura și arunc cu două dintre cuţitele mele nimerindu-l pe cel care-l privea pe fratele meu ca pe un om mort.
Nu mai stau mult pe gânduri și mai arunc încă 3 cuțite, nimerind alţi 2.
Mai sunt încă 4, iar eu am 5 cuțite, nu cred să fiu în stare.
Arunc în toate țintele mele și deşi ştiam că sunt bună la aruncatul cuţitelor, nu credeam că o să-i dobor pe toți.
-Hai vinoo, îi fac cu mâna lui Alex, când mă asigur că și el şi-a doborât ţinta.
Mă întorc la masă și dau pânză jos.
-I-am nimerit cu cuţitele, nu sunt morți, dar sunt răniți, avem 3 minute să mergem la mașini, urcaţi și ne vedem acasă la mine.
Nu mai comentează nimeni cu nimic și se îndreaptă spre mașini.
Alex se apropie speriat de mine și mă cuprinde strâns.
-Să mergem, vorbim în mașina.
Fugim spre ieșire, când un alt glonț trece pe lângă urechea mea. Răsuflu ușurată când observ că nu-s rănită și măresc considerabil pasul.
Urcăm și pornim spre casă.
-Tu îți dai seama ce putea să se întâmple? Ţipă el la mine.
-Normal că-mi dau seama, avea să ai un glonte în cap.
-Eva, eu mă descurcam..
-Gata, au trecut, să mergem acasă nu vreau să îmi mai aduc aminte frica pe care am avut-o.
-Bine că ai făcut cursurile alea de autoaparare, au fost de mare folos acum.
-Am avut un profesor foarte bun la aruncarea obiectelor ascuţite.
-Da, tata e foarte bun.
Nu mai spunem nimic tot drumul. În mai puțin de 20 minute ajungem acasă, unde prietenii noștri ne așteptau îngrijorați.
Deschidem ușa, iar Megan îi sare în brațe lui Alex, fericită că e în regulă.
-Sunteți bine? Maya se apropie de mine și mă trage în brațele ei.
-Mai bine ca acum 30 minute în urmă, zâmbesc forţat și destul de fals.
-Alex, mă întorc brusc spre fratele meu, iar el o lasă jos pe Megan și vine spre mine.
-Ce e?
-Despre care mesaj ziceai?
Se uită ceva timp la mine trist, apoi îmi întinde telefonul său.
Rămân portret când văd același mesaj ca la mine. Deci nu eram eu vânată, ci familia mea.
-Exact ca la mine, spun fără să-mi dau seama.
-Poftim? Alex îmi ia telefonul și mă privește urât.
-Florile, bileţelul...mesajul, sunt și eu amenințată.
-De ce eu nu știam asta? Cum te-ai fi descurcat singură? Evaaa, tu îți dai seama ce s-ar fi întâmplat? Evaa, priveşte-mă.
Ridic privirea și întâlnesc ochii furioşi a fratelui meu, apoi soneria de la ușa se aude și scăp de momentul ăsta penibil.
-Deschid eu, strigă Bie și se îndreaptă spre ușa.
-Stai aici, eu deschid, nu se știe cine e acolo, se pornește Darius înaintea Biancăi.
Peste ceva timp se întoarce cu o cutiuță mică și o pune pe masă.
Lucas mă privește îngrijorat, iar Alex încă puțin furios. Deschid cutia și las câteva gloanțele să cadă pe jos.
Toți se uită speriați şi şocaţi.
Iau bileţelul din cutie și citesc cu voce tare.
"Jocul începe, iar voi o să pierdeți".
